Doamna din umbra Justiției revine la rampă: tentativa Liei Savonea de a prelua ÎCCJ și ce constată Ana Birchall

Ce face o societate atunci când Justiția, în loc să fie templul legii, devine câmpul de manevre al revanșelor personale, al planurilor de restaurare a controlului politic, al bătăliilor surde duse între uși închise? Răspunsul corect ar fi: reacționează. Însă în România, prea des, răspunsul real este: oftează și tace.

Un conflict de esență

Candidatura Liei Savonea – unică, grăbită, netransparentă – la șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție este nu doar un abuz procedural, ci și un semnal de alarmă înspăimântător. Ana Birchall, consilier prezidențial și fost ministru al Justiției, a explodat public și justificat: avem în față un conflict de natură constituțională, o încălcare flagrantă a legii și o tentativă de a reinstaura controlul unei grupări retrograde asupra întregului sistem judiciar.

CSM-ul grăbit și candidata perfectă pentru dezastru

După cum remarcă Birchall, Consiliul Superior al Magistraturii a demarat selecția pentru funcția de președinte al ÎCCJ cu patru luni mai devreme decât prevede legea – o mișcare ce încalcă atât spiritul, cât și litera regulilor. Rezultatul? Posibilitatea ca România să aibă doi președinți simultan la Înalta Curte. Îți trebuie un spirit sinistru de glumă ca să găsești ceva comic în asta. În realitate, avem de-a face cu o lovitură de forță menită să elimine orice competiție, să închidă ușile și să asigure instalarea doamnei Savonea fără obstacole.

Cine este această „doamnă” care revine acum în scenă?

Fosta șefă a CSM, fostă președintă a Curții de Apel București, unul dintre vârfurile de lance ale grupării care a sprijinit modificările toxice ale Justiției în epoca Dragnea – o perioadă în care Secția Specială pentru magistrați a fost transformată în bâtă de partid. Savonea a fost principalul sponsor al acestei aberații juridice și al procurorilor care vânau magistrații incomozi. Acum, aceeași persoană vrea să ajungă în vârful piramidei.

„Vor să pună din nou mâna pe justiție” – vocea Anei Birchall, fără filtre:

„Inițial am crezut că este o glumă, una proastă, dar văd că este adevărat! Doamna Lia Savonea este unicul candidat pentru șefia Înaltei Curți. Este un conflict de natură constituțională între CSM și ÎCCJ pentru că CSM, în mod inexplicabil și în mare grabă, a devansat procedura de selecție cu patru luni, deși legea spune clar: două luni înainte.”

„Consecințe? ÎCCJ riscă să aibă doi președinți. Efectele nu sunt doar administrative, ci de fond: vătămarea drepturilor altor candidați care, potrivit criteriilor de vechime, ar fi avut dreptul să concureze.”

„Este de neconceput ca în fruntea ÎCCJ să ajungă un judecător cu o astfel de conduită profesională. Există deja o decizie a Curții Constituționale care constată abuzul comis de doamna Savonea împotriva mea, pe când eram ministru al Justiției. Un conflict inventat, formulat pe bază de frustrare personală și respins categoric de CCR.”

„După șapte încercări eșuate de a o impune pe Adina Florea în fruntea Secției Speciale, doamna Savonea a sesizat CCR doar pentru că nu a reușit să își impună preferata. A încercat să transforme o frustrare personală într-un conflict constituțional și a eșuat. Asta înseamnă șicană. Asta înseamnă abuz.”

„Cer public ca ministrul PSD al Justiției să sesizeze de urgență Inspecția Judiciară. Și dacă domnul Grindeanu chiar vrea să dovedească integritate și bună-credință, îl provoc să renunțe la ideea că Ministerul Justiției aparține PSD. Să dovedească prin fapte – și să mă propună pe mine.”

„Nu m-am auto-propus niciodată în viața mea. Dar dacă tot e nevoie de cineva care să apere cu adevărat justiția, o spun clar: am un CV (cel real ?), greu de egalat. Și am curajul de a face curat acolo unde alții vor doar să mușamalizeze.”

„Fac apel la toți profesioniștii din sistemul de drept și la toți românii cinstiți: nu lăsați Justiția să fie din nou capturată. Nu închideți ochii. Nu tăceți. Este în joc imaginea României și funcționarea democratică a statului român.”

De ce nu avem voie să tăcem?

Ana Birchall face mai mult decât să ridice o problemă juridică. Ea ridică vocea în numele unui sistem epuizat, a unei lupte care părea câștigată. Vorbește despre șicane, despre abuzuri repetate, despre comportamente incompatibile cu statutul de magistrat. Vorbește despre o femeie care a deturnat instituții pentru a-și impune voința. Despre manipularea ședințelor CSM în funcție de programul ministrului. Despre refuzul cooperării interinstituționale – doar pentru a obține votul de care avea nevoie.

Birchall nu se ferește să reamintească episodul OUG 13, protestele uriașe, tentativa de dezincriminare a abuzului în serviciu, și faptul că, în mijlocul acestui haos, ea a fost propusă (și ulterior abandonată) la Justiție. Acum, provocarea e relansată: dacă Grindeanu chiar vrea o Justiție independentă, să renunțe la controlul politic și să susțină un profesionist. Nu un politician, nu o marionetă de sistem, ci pe cineva care a dovedit integritate.

Mesajul este clar: în fruntea Justiției nu trebuie să fie „cine trebuie” pentru cineva, ci cine merită cu adevărat.

Să o spunem apăsat: Lia Savonea nu are ce căuta la conducerea Înaltei Curți

Și nu doar pentru că a provocat scandaluri, conflicte și șicane. Ci pentru că a încercat să îngenuncheze Justiția. Pentru că a transformat o instituție într-un club de favoruri și răzbunări. Pentru că a fost protagonistă într-o plângere la Curtea Constituțională bazată pe o minciună, după cum reiese din decizia CCR – care i-a respins demersul ca fiind „șicanator și abuziv”. Este nevoie de mai mult?

Birchall spune răspicat: „Nu poți avea în fruntea ÎCCJ un judecător cu o asemenea conduită profesională.” Și are dreptate. Este echivalentul numirii unui hoț în fruntea Trezoreriei. Sau a unui piroman ca șef al pompierilor.

Testul Grindeanu și miza reală

Toate drumurile duc, din păcate, la politică. Iar Birchall pune punctul pe rana vie: de ce ține PSD cu dinții de Ministerul Justiției? Ce jocuri se negociază în spatele ușilor închise? E doar obsesia controlului? Sau e frică – frica de dosare, de probe, de oameni incomozi?

Grindeanu este provocat să demonstreze dacă e un om al trecutului sau al unei noi etape. Dacă va da Justiția pe mâna PSD sau dacă va înțelege că o societate normală nu are nevoie de control asupra instanțelor, ci de profesionalism, de merit și de curaj instituțional.

Și dacă nu poate face asta, să plece. Pentru că România are nevoie de altceva. Nu de nostalgii dragniste cu chip nou, nu de judecători cu agende ascunse, nu de savonele care se ridică din cada mizeriilor trecute și vor iar să stăpânească.

Justiția nu e o moșie…

Ce se întâmplă acum este o reluare în format HD a acelei bătălii pentru sufletul Justiției românești. Dacă nu reacționăm, ne vom întoarce de unde am plecat. Dacă Lia Savonea ajunge președintă a ÎCCJ, am închis cercul: corupția, presiunea, arbitrariul vor fi din nou la putere. Fără jenă. Cu legitimitate aparentă. Cu robinetele pornite.

Și atunci, să nu mai întrebăm unde s-a greșit. Greșeala e aici. Sub ochii noștri. Se numește Lia Savonea. Și nu are ce căuta nici măcar într-o sală de judecată – cu atât mai puțin în vârful Justiției.