Doctorul Radu Țincu: „Putem să trăim aici şi să fim morţi pe interior”

„Societatea modernă a încercat să pună în antiteză lumea credinţei şi lumea ştiinţifică. Din punctul meu de vedere, cele două lumi sunt complementare. Acolo unde medicina s-a terminat, atunci Dumnezeu poate să înceapă”, este de părere medicul ATI Radu Țincu. 

Medicul este de părere că la terapie intensivă eşti la răscruce între viaţă şi moarte și că dDe aici ai o singură variantă: oOri într-o parte, ori în cealaltă parte. Presiunea extrem de mare pe care acest moment il are, îi face pe oameni să se întoarcă către Dumnezeu.

Dincolo de medic, dincolo de posibilităţile financiare, rămâne, undeva sus, o forţă care îi poate salva, iar aceea este Dumnezeu. Suferinţa nu trebuie privită ca o pedeapsă.





Noi, oamenii, ne-am pierdut simţirea din inimă. Avem un suflet şi o inimă împietrită. Până la urmă, acest suflet poate fi reactivat. Suferinţa este o situaţie care readuce simţirea în interiorul inimii noastre. 

Întotdeauna, cei care s-au vindecat şi au scăpat din terapie intensivă, au avut lumină pentru că ei l-au simţit pe Dumnezeu acolo. 

Atunci când tratăm un bolnav, noi nu ne ocupăm doar de carcasa lui, ci şi de sufletul lui. Omul are anumite apăsări”, a spus medicul Radu Ţincu la Antena3.

În timpul rugăciunii ne liniştim

Medicul a mai vorbit și despre rugăciune și a precizat că în timpul rugăciunii se eliberează neurotransmiţători protectivi pentru sistemul nerevos central. Adică hormoni care protejează sistemul nervos şi ne dau stare de bine. Țincu a evidențiat că sunt foarte multe sisteme care sunt interconectate cu această descărcare cu neurotransmiţători. De aceea, în timpul rugăciunii ne liniştim. Acestă liniştire pe care o resimţim este generată de prezenţa acestor substanţe protective.

Pe patul de spital, oamenii cer, dincolo de prezenţa preotului, iertare. Culpabilizarea şi anumite păcate care nu au putut fi închise îi macină foarte tare. În ultimele momente, omul vrea iertare. 

Dintr-o dată, nu mai vrem plăcerile vieţii, ci doar smerenie şi să le cerem iertare celor cărora le-am greşit. De aceea, nu ar trebui să ajungem pe patul de spital pentru a ne cere iertare„, a subliniat medicul.  „Îmi aduc aminte de o tânără aflată în comă, care ulterior, după ce şi-a revenit, a povestit despre visele pe care le avea în acea perioadă. Povestea că în visele ei apărea un bătrân care o susţinea şi îi spunea că va fi bine. 

După ce s-a externat, s-a reîntors la noi şi ne-a spus că imaginea bătrânului pe care îl visa a identificat-o pe peretele unei biserici. În imagine era un sfânt. De asemenea, este extrem de profund să vezi cum în jurul unui bolnav sunt mai mulţi preoţi care se roagă împreună cu familia. Cum aceştia se roagă împreună pentru sănătatea bolnavului”, a povestit Țincu.

El a punctat că este un moment extrem de intens, în care simţi cum energia se descarcă acolo. „Este un moment atât de înălţător. Cred că oricine ar participa la un Maslu la terapiei intensive, ar simţi puterea acestuia. De multe ori, această slujbă a fost însoţită de o modificare a parametrilor de monitorizare. Au fost lucruri pe care le-am sesizat la unii pacienţi”.

Cum este viața de dincolo

Multă lume este preocupată de cum este viaţa de dincolo. Sau cum va fi momentul vieţii. Țincu a punctat că pe el îl interesează cum este viaţa de aici, pentru că putem să trăim aici şi să fim morţi pe interior. Să fim lipsiţi de sentimente şi energie pozitivă.

Degeaba avem acest trup, dacă nu avem niciun fel de emoţie şi trăire în suflet. Trebuie să învăţăm să trăim aici. Să trăim din perspectivă sufletească. Trupul, la un moment dat, nu ne va mai putea oferi toate lucrurile de care ne bucurăm astăzi. Sufletul este cel care rămâne viu. Trebuie să încercăm să nu ne concetrăm doar pe plăcerile materiale şi ale trupului, ci să încercăm să-i dăm sufletului acele plăceri pentru a rămâne viu.

Toţi suntem credincioşi, doar că uităm în anumite momente. Până la urmă vine la biserică în cele trei momente importante ale vieţii. Când se naşte, căsătoreşte şi atunci când moare. Dacă începutul şi sfârşitul se închid în biserică, în credinţă şi în Dumnezeu, este clar că toţi avem acest sâmbure al credinţei. Credinţa nu trebuie să fie doar vorbită, ci şi trăită”, mai adaugă medicul Ţincu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...