Ete, na!

Publicat: 26 apr. 2022, 09:00, de Nina Marcu, în ACTUALITATE , ? cititori
Ete, na!

Nu ştiu altele cum sunt, da’ io, când aud cuvintele magice: hai, fată, să te duc la plimbare sau la cumpărături, sar, de îndată, în bocanci. Nu mă mai doare nimic, nu sunt obosită, nu-mi pasă dacă plouă, dacă e vipie ori, Doamne sfinte, tzunami. Flacăra băţului de chibrit arde prea mult, faţă de cum mă mişc, cu talent şi determinare, je.

Acu’ mă îmbrac, acu’ mă-ncalţ, acu’ refac faţada cu un ruj, cu un smac, cu ceva… Cerceii mi-i pun în urechi, în timp ce deschid porţile, să ieşim cu maşina. Şi-al meu mă avertizează: nu te dichisi aşa, că te duc numa’ în centru, la noi, la metropolă. (Adică, în centrul comunei unde e satul cu casa noastră, ca să n-avem vorbe… Că, de când cu nebunia cu virusul, aici mă cântă cucii şi mierlele).

Sau, cel mult, la Urlaţi City sau Urziceni City! Da’ şi io îi răspund: băi, băiatule, doar n-oi merge în treningul cu care mă duc să iau ouăle de la găini! Că am şi io un statut. Şi mă mai vede careva. Trebuie să pară că doar am dat folia de protecţie jos. Adică sunt ţiplă, ţiplă, maică!

Ei, să ferească sfinţii şi mămicuţa lor să-mi zică: hai, fată, în grădină, să facem treabă. Că să vezi, mămică, mamă, ce mă mai doare piciorul! Ba mă doare şi spatele. Şi capul. Şi toate cele. Plus că sunt peste măsură de obosită, la cât hărnicesc pe aici.

Ah, şi ce ploaie şi ce vânt! Pe vremea asta se stă frumos, elegant, cât de cât, în căsuţa proprietate personală şi se scrie la ziar, la romane sau se citeşte cărţi la mama lor. Ori se numără banii. Cine-i are! Io de grija asta scap. Pe asta n-o mai aveam pe cap!

Ce să mai, nenică… M-a aflat juma’ de planetă, cred, că sunt ducace. Şi toate agenţiile de turism din patru vânturi îmi trimit, de o mie de ori pe zi, un catralion de oferte de excursii, sejururi, plimbări, plecări, croaziere, hoteluri, pensiuni, drumuri, poduri, cărări, şi câte şi mai câte.

Du-mă la plimbare sau la cumpărături şi nu mă mai aolesc de nimic, ca o babă… Nici nu ştiu ce-am vrut să spun, când m-am apucat de scris rândurile astea. Pe bune! Dar, ete, na, parcă mai contează? Cred că am vrut să vă zic, în felu-mi propriu, Hristos a înviat!