EXCLUSIV. Gelu Voican Voiculescu: „Demonizarea mea și a lui Ion Iliescu nu va dura o veșnicie. Sunt lucruri care vor ieși la lumină”

Senatul României a votat pe data de 15 februarie desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 IRRD, condus de fostul președinte Ion Iliescu. Din conducerea institutului mai făceau parte Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman.

Desființarea institutului reprezintă un demers care a început în urmă cu un an și câteva luni. În decembrie 2019, guvernul liberal condus de Ludovic Orban a adoptat o ordonanță de urgență pentru desființarea Institutului Revoluției Române.

Guvernul argumenta în acea ordonanță de urgență că activitatea institutului ar fi fost irelevantă în raport cu banii publici cheltuiți. În acest context, i-am adresat câteva întrebări fostului Director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Gelu Voican Voiculescu.  

Domnule Gelu Voican Voiculescu, președintele Iohannis spunea în anul 2019, citez: „Considerăm că soluţia adoptată de Parlament în sensul respingerii ordonanţei de desfiinţare a IRRD 1989 trebuie reanalizată, în condiţiile în care acest institut şi-a dovedit de-a lungul timpului ineficienţa”.

De ce credeți că președinția consideră ineficient acest institut?

Răspunsul este conținut chiar în întrebare: președinția consideră ineficient acest Institut. Eu nu sunt de aceeași părere. În sprijinul afirmației mele stau cele 86 de cărți publicate de IRRD, din 2006 și până în momentul desființării sale, prin OUG nr. 91/31 decembrie 2019.

Eu l-aș invita pe domnul președinte Klaus Iohannis – desigur, în măsura timpului său disponibil – să parcurgă măcar lista titlurilor acestor volume…

În cadrul dezbaterilor cu privire la desființarea IRRD, senatorul PNL Alina Gorghiu le-a cerut parlamentarilor să voteze pentru desfiinţarea acestui institut, deoarece a produs “exclusiv un act de ipocrizie şi impostură ştiinţifică”. De asemenea, pe 15 ian a.c., senatorul USR PLUS Cristi Berea a etichetat IRRD drept “o fraudă financiară” şi “o ticăloşie morală”, care “nu a produs nimic relevant pentru cercetarea din România”.

De ce credeți că se invocă toate acestea – ipocrizie, impostură științifică, fraudă financiară?

În primul rând, acuzațiile aduse acum nu reprezintă nimic nou față de argumentele existente deja în Nota de Fundamentare a OUG 91/2019.

În al doilea rând, este evident că multe afirmații demonstrează o insuficientă cunoaștere a activității IRRD.  Este foarte simplu să aruncăm cu vorbe. Ați invocat două declarații ale unor politicieni care și-au exprimat dorința ca IRRD să nu mai existe.

Senatorul PNL de Timiș, doamna Alina Gorghiu, făcea, în data de 10 februarie 2021, o declarație partizană. „Aștept de mult timp legea asta! Vine târziu, dar e o gură de aer proaspăt”, a spus Gorghiu, referindu-se la faptul că senatorii juriști ai majorității au votat pentru desființarea IRRD.”

https://web.facebook.com/photo?fbid=269738794503352&set=a.265942091549689 .

Ce ați sperat atunci când a fost creat acest Institut?

Vestea înființării IRRD am primit-o pe când eram la post, în Maroc. M-am bucurat că va începe o cercetare istorică serioasă, legată de Revoluția română din decembrie 1989.

Cum vedeți viitorul Institutului? Având în vedere că la data de 29 ianuarie 2020 a apărut știrea că  ”Patrimoniul și arhiva Institutului Revoluției Române, desființat de Guvern anul trecut (n.r. – 2019), vor fi preluate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Decizia a fost luată de Executiv în ședința de ieri (n.r. – 28 ian.2020), iar conducerea Institutului a decis să înființeze o Direcție specială, care să investigheze și să demaște crimele și abuzurile din timpul Revoluției din decembrie 1989”.

Ce viitor poate avea institutul desființat prin OUG 91/31.12.2019, devenită acum 2 zile lege prin votul Senatului care e cameră decizională?

Veți acționa sau reacționa, mai bine zis, în vreun fel la toate acestea ?

Indiferent de arbitrariul hotărârii de desființare a IRRD, nu mai este loc pentru reacții. Dura lex, sed lex. Este regretabil ca Revoluția română din decembrie 1989 , căreia i se datorează tot ce s-a realizat de atunci și până acum – Constituția, construcția instituțională și reforma economică – să devină subiect în lupta politică.

Este mai mult decât o ingratitudine, o blasfemie!

Țin să precizez că oricine va lua în mână cărțile editate de Institut va constata că autorii lor sunt istorici de prestigiu, ca și cei care au fost în componența Consiliului științific, care a avizat cu multă acribie critică conținutul acestor lucrări.

Ion Iliescu, președinte onorific al IRRD, nu a influențat niciodată politica editorială. El și-a scris propriile cărți despre Revoluție și nu avea nici un motiv să impună cercetătorilor istorici opiniile sale.

Eu, în calitate de director general din aprilie 2018, nu m-am ocupat decât de aspectele executiv-administrative ale activității IRRD.

Demonizarea mea și a lui Ion Iliescu nu va dura o veșnicie. Sunt lucruri – unele chiar din sânul defunctului IRRD – care vor ieși la lumină.

Deocamdată nu fac alte comentarii pe acest subiect.