Exclusiv. Habar n-ai tu: Povestea Bucureștiului de odinioară. A naibii de spectaculoasă! (FOTO și VIDEO)

Cu glas dulce, Miruna Ionescu începe să cânte, acompaniată de vioara fără vârstă a lui Valentin Albeșteanu, povestea unui București care nu mai există. Decât apoteotic, senzual și subtil în memoria peliculei, a muzicii…„Sună” ca un film în alb și negru, nu-i așa?

Ne-am îndrăgostit de orașul care nu mai există, prin ochii bunicilor, cărților, muzicii ce răscolește prin vene…Gata. V-aţi dorit vreodată să călătoriţi în timp, pe străzile Bucureştiului de altădată? Noi da, ne-am dorit și asta s-a întâmplat.




Duminică, 18 septembrie, ora 19:00, în cadrul evenimentului „Zilele Bucureștiului”, în parteneriat cu Asociația ProCultArt, a avut loc concertul „Poveste din Bucureștiul de odinioară”. Interpreți: Miruna Ionescu și Valentin Albeșteanu, invitat: Alin Stoica (tenor, laureat al Concursului Internațional „Luciano Pavarotti” și colaborator al Operei Naționale București și al Operei Naționale Române Timișoara). I-a acompaniat Taraful de Oraș – Valentin Cucu (pian), Marian Dincă (acordeon), Nicolae Petrea (contrabas). Scenografia: Maria Miu (excelent alese imaginile de arhivă pe fundal, din vechiul București). Spectacol cu participarea BonTon Orchestra, dirijor: Tiberiu Dragoș Oprea, orchestrator: Ioan Dobrinescu.

Suflet candriu, de papugiu

Recunosc că am întârziat puțin la spectacol și am intrat pe acorduri de tango (cum altfel!). Apoi, minunatele melodii de altădată ne-au trecut, ca vântul și ca gândul, prin trăsuri, cafenele, cofetării de pe Calea Victoriei, cinematografe înfloritoare (pe atunci), zâmbete de demoazele, parfum de magazine oarecum dărăpănate, dar fermecate și câte și mai câte…Imaginile și fragmentele de film de arhivă au însoțit mai mult decât inspirat muzica hipnotică de altădată:  Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară, Habar n-ai tu, Suflet candriu de papugiu, Mi-am pus busuioc în păr, Aşa începe dragostea, Violete pentru fete, Coşarul

De la celebrele tangouri, foxtroturi și swing-uri ascultate cu precădere în teatrele de vodevil și de revistă ale Bucureștiului de odinioară, la muzica clasică și cea de cafe-concert, spectacolul a propus o incursiune în viața fascinantă a poveștilor lumii aproape pierdute. O reconstituire a lumii „dinozaurilor de scenă”, oameni care chiar mâncau spectacol pe pâine reprezintă o inegalabilă provocare, la care artiștii sus numiți au răspuns cu succes și o vor continua.

Să trecem la lucruri concrete. „Poveste din Bucureștiul de odinioară” reprezintă și un proiect cultural, inițiat de actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu, ce are drept scop salvgardarea patrimoniul imaterial al muzicii ușoare românești, reprezentată de creațiile compozitorilor perioadei interbelice.

Totodată, evenimentul a reprezentat un preambul al lansării Bibliotecii Digitale a Muzicii Ușoare Românești, realizată prin digitalizarea colecțiilor de partituri apaținând acestui gen muzical – perioada interbelică, fiind prima etapă cercetată și expusă publicului larg și pe care cei doi artiști o pregătesc de doi ani.

Pentru ei și pentru noi

Acest spectacol a însemnat pentru fiecare – artiști și public, laolaltă – câte ceva. Pentru actrița Miruna Ionescu, a devenit o datorie de onoare omagiul adus maeștrilor cântului românesc de altădată: Dendrino, Cristian Vasile, Ion Vasilescu, Grigoraș Dinicu, Georges Boulanger, Fritz Kreisler, Malagamba. Vocea ei specială și-a atins misiunea de a le mulțumi, prin cânt, peste veacuri. În fapt, protagoniştii spectacolului și publicul au făcut, la unison, un gest de reverență compozitorilor, textierilor şi interpreților care au marcat prima jumătate a secolului XX.

Pentru artistul violonist Valentin Albeşteanu, fiul neuitatului dirijor şi violonist Ion Albeşteanu, acest spectacol reprezintă  încă o filă adăugată la romanul lui de dragoste cu muzica de altădată a unei țări pierdută prin istorie.

Pentru noi, publicul, rămân momentele tulburătoare, de respirație a muzicii artiștilor dedicați. Noroc cu acești oameni minunați care ne inoculează prin cântec, aerul unui București poate și pe atunci în vremuri trecute pe alocuri mizer, dar tumultuos.

Nu în ultimul rând, să ne amintim de autorii români care au scris poezie special pentru a fi cântată: cei precum Harry Negrin – poetul cântecului „Intră lună pe fereastră” sau Mihai Maximilian – care a scris versurile unor adevărate şlagăre precum „Violete pentru fete”, „Coşarul” şi „Aşa începe dragostea„.

Devenim crai de curte veche și ne deșănțăm în trecutul orașului

Trecutul urbei ăsteia  „mahalagești” numită București ne atrage pe toți ca un magnet. Devenim crai de curte veche și ne deșănțăm în trecutul orașului, cu muzica cântată de-a lungul bulevardului Elisabeta (spre exemplu) – „Hollywood-ul micului Paris, pe atunci”, după cum spune Miruna pe scenă, glăsuind a cântec.

În timp ce aruncăm trandafiri pe scenă, Valentin își pregătește vioara, iar iar, pentru publicul care aplaudă în picioare și vrea bis-uri, iar Miruna spune-recită: „…Și cine nu zâmbește invocând norocul prin cântecul Coșarului, cine ar îndrăzni să nu se lase cucerit ascultând declarația de dragoste Habar n-ai tu…, câți nu și-ar dărui și sufletul pentru aflarea ursitului în Mi-am pus busuioc în păr…”. Oare cine nu ar face toate acestea?!?

Un spectacol la care am intrat cu trandafiri în minte și am ieșit cu suflet de papugiu, fredonând „Habar n-ai tu”.

Povestea Bucureștiului de odinioară. A naibii de spectaculoasă!

http://

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Cele mai citite articole