Exclusiv. Lupta cu schimbarea: Munca de acasă, plăcere sau calvar?

Ultimul an a adus cu sine multe schimbări, în contextul pandemiei. Schimbări ale stilului de viață, din perspectiva felului în care facem lucrurile, dar pentru mulți dintre noi, din perspectiva muncii.

A adus cu sine multe stări, emoții și trăiri greu de gestionat- incertitudine, anxietate, dar cel mai important, a însemnat o schimbare bruscă, la care nu ne așteptăm și pe care nu am putut să o controlăm.





Psihologul și trainerul Ofelia Neagu spune că, uneori, schimbarea a fost de mare amploare, de exemplu când munca s-a desfășurat exclusiv de acasă. „Iar impactul s-a putut vedea atât în modul de organizare a muncii, în capacitatea de concentrare și în capacitatea de a separa planurile- timp la muncă și timp liber, deși toate se desfășurau în același spațiu fizic, cât și la nivelul pierderii unor obiceiuri care ne ajutau- drumul de la muncă acasă și înapoi (care putea avea și rolul de a face mișcare, sau de a ne detașa de birou până acasă), interacțiunea cu colegii și pierderea unor mici pauze pe care le făceam la muncă (atunci când mergeam în alt birou la un coleg, sau pur și simplu ne ridicăm de pe scaun să mergem la masă, sau să ne luăm o cafea)”.

Brusca adaptare la schimbare

Teoretic, munca de acasă ar fi trebuit să fie ceva simplu. Doar teoretic. Prin urmare intervine întrebarea – Munca de acasă e plăcere sau calvar? „Ceea ce a îngreunat, poate, pentru multe persoane adaptarea la schimbare a fost poate faptul că aceasta a fost bruscă și s-au concentrat mai degrabă pe a se lupta cu ea, sau dimpotrivă, au fost “duși de val”, încercând să supraviețuiască, în loc să se accepte că acum lucrurile stau așa, indiferent cât de mult ne place sau nu și merită văzut cum pot face să îmi fie bine în condițiile date.

Mă refer la diferența dintre “ce bine era înainte, vreau să fie că înainte!” față de “ok, situația este asta, trebuie să văd cum pot face să îmi fie bine”. Dacă lucrurile se vor schimba și când și/ sau cum se vor schimbă eventual nu știu, dar știu că vreau să îmi fie bine acum și trebuie să mă concentrez asupra soluțiilor, în loc să mă lupt cu schimbarea”, evidențiază Ofelia Neagu.

În momentul în care ne concentrăm asupra găsirii de vinovați, sau ne agățăm de felul în care făceam niște lucruri înainte, ne punem singuri piedici în a găsi soluții constructive în momentul prezent, care în mod clar este total diferit de trecutul în care munceam de la birou, aveam anumite activități, etc. Trecutul așa cum îl știam nu mai este, viitorul nu știm cum va arată, dar știm că avem nevoie să ne construim realitatea de acum, astfel încât să ne fie bine, prin urmare trebuie să ne concentrăm asupra unor soluții constructive și benefice pentru noi.

Putem da de burnout. Ce e de făcut?

Pentru a ajunge la soluții, un prim pas ar fi să găsim modalități prin care, în același spațiu (propria casă), să delimităm spațiul și timpul de lucru, de cele personale, cu familie, sau activități casnice. „În acest mod, de fapt în mintea noastră se petrece o separare, care ne ajută și să fim mai eficienți și să nu muncim mult mai mult, întrucât avem acces permanent acum la documentele și e-mail-ul de birou. Mici trucuri, precum să ne punem remindere pe telefon, pentru a lua pauze (pe care la birou le luăm cumva automat, când mergeam la alți colegi în birou, sau ieșeam cu ei pe balcon, sau la masă), precum și pentru a finaliza ziua de lucru, așa cum am fi făcut-o la birou, când la un moment dat trebuia să plecăm spre casă”.

Psihologul subliniază că delimitarea spațiului de muncă de spațiul privat, inclusiv să ne îmbrăcăm de muncă și când terminăm programul să ne schimbăm în haine de casă, ne ajută pe de-o parte să avem altă setare mentală și energie când începem munca, diferită de cea pe care am avea-o dacă muncim îmbrăcați în haine de casă. Și să delimităm timpul alocat muncii, de timpul privat, dedicat doar nouă sau familiei. În plus, atunci când terminăm munca, trebuie să ne impunem să nu mai intrăm mai târziu pe e-mail-ul sau laptopul de muncă, ”fiind tentați poate să mai terminăm o serie de sarcini de muncă, riscul în acest caz fiind acela de a munci program prelungit și, implicit, în timp, de burnout”.

O serie de activități, așa cum era poate o plimbare în drumul spre casă, este clar că serveau unui scop (relaxare, deconectare de muncă, etc.) și răspundeau unor nevoi pe care și acum le avem. De exemplu, pentru a ne deconecta, merită poate când am terminat munca de acasă, înainte de a face orice activitate care ține de timpul liber, să facem ceva ce ne deconectează de muncă și ne ajută să intrăm în altă stare: să ascultăm o muzică relaxantă, să facem o plimbare scurtă și multe altele.

Prin urmare, merită să ne gândim ce nevoi ne împlineau activitățile pe care le făceam atunci când munceam de la birou și sub o formă sau alta să găsim activități care să le înlocuiască în contextul actual”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...