Fake news în România: măsuri ambițioase, dar cu limite vizibile

Fenomenul dezinformării în mediul online reprezintă o provocare majoră pentru autoritățile române. Un document semnat de ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, scoate în evidență limitele strategiei actuale de combatere a acestui fenomen. Chiar dacă textul subliniază importanța consolidării „rezilienței societății în fața dezinformării” și descrie o serie de măsuri preventive și campanii de conștientizare, analiza documentului relevă câteva probleme fundamentale.

În primul rând, abordarea autorităților este, în mare parte, reactivă. Aceasta se concentrează pe identificarea și blocarea conținutului fals după ce acesta a apărut. Documentul menționează că „activitatea MAI în acest sens s-a concretizat în identificarea rapidă și blocarea conținutului malicios a mii de articole care aveau ca public țintă cetățenii români”, dar nu oferă detalii despre măsuri proactive de prevenție pe termen lung, cum ar fi educația digitală extinsă sau filtre preventive pe platforme.

Totodată, strategia guvernamentală este puternic dependentă de platformele online, care au politici proprii de restricționare a conținutului. Documentul afirmă că „conținutul care nu contravine legislației naționale poate face obiectul unor măsuri de blocare sau restricționare în temeiul politicilor interne de funcționare ale platformelor online”, ceea ce poate duce la aplicări inconsistente și la percepția unei cenzuri selective.

Un alt punct critic abordat este ambiguitatea în definirea dezinformării. Termeni precum „conținut neautentic coordonat” sau „conținut generat de inteligență artificială neetichetat corespunzător” sunt utilizați fără criterii clare pentru cetățeni sau mass-media, lăsând loc interpretărilor subiective.

08:42, 12.11.2025 • Educație

Bullyingul, interzis prin lege: școlile sunt obligate să intervină imediat. Părinții pot sesiza Ministerul Educației

21:46, 15.10.2025 • POLITICĂ

Cătălin Predoiu promite un Minister de Interne modern: Vom avansa pe acest drum de recalibrare

Documentul mai evidențiază și riscul de suprapunere instituțională, implicând multiple structuri: MAI, IGPR, Consiliul Național al Audiovizualului, Directoratul Național de Securitate Cibernetică sau Asociația Română a Băncilor. Această multiplicare a actorilor poate crea birocrație și întârzieri în reacție, chiar dacă se menționează că activitățile sunt „implementate într-o manieră integrată, cu implicarea tuturor actorilor relevanți”.

În plus, lipsa unor indicatori clari de performanță face dificilă evaluarea eficienței reale. De exemplu, deși documentul notează că au fost desfășurate „3.115 activități pentru prevenirea bullyingului/cyberbullyingului și 321 activități pentru prevenirea criminalității informatice”, nu se oferă informații despre impactul concret al acestora asupra reducerii dezinformării sau a schimbării comportamentului cetățenilor.

În cele din urmă, documentul arată că fenomenul dezinformării este tratat și ca o problemă de securitate națională, asociind propagarea informațiilor false cu criminalitatea informatică și riscurile asupra siguranței publice. Această abordare poate legitima intervenția puternică a autorităților, dar ridică întrebări privind echilibrul între securitate și libertatea de exprimare.

Practic, documentul vorbește foarte mult despre securitate și control, cu implicarea directă a structurilor MAI și IGPR, dar acordă o importanță redusă prevenției, educației digitale și transparenței. Aspectele negative principale includ riscul de supraprotecție și cenzură, ambiguitatea definițiilor, birocrația interinstituțională și lipsa unor indicatori clari de impact pentru cetățeni și mediul online.