Fericirea de o zi: iluzia păcii a lui Trump în Orientul Mijlociu pare condamnată
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/10/Proiect-nou-3-3.jpg)
A fost nevoie de mai puțin de o zi pentru ca „noua eră a păcii” anunțată de Donald Trump în Orientul Mijlociu să se destrame sub propria greutate.
Deja vu la Marea Roșie
Summitul de pace de la Sharm el-Sheikh, prezentat drept o nouă șansă pentru o soluție durabilă în conflictul israeliano-palestinian, a avut un aer de deja vu. În urmă cu exact unsprezece ani, în același oraș, alți lideri mondiali vorbeau despre „ziua de după” un alt război sângeros în Gaza, scrie The Independent.
Printre participanții de atunci se afla și Tony Blair, care, ironic, s-a întors acum — tot la Sharm, tot în numele păcii — de data aceasta la invitația lui Trump, ca șef al noului „Consiliu al Păcii” pentru Gaza. Mediatorul principal este același președinte egiptean Abdel Fattah al-Sisi, fost general devenit om de stat, gazdă a numeroaselor încercări de reconciliere regională.
Schimbările de decor și de retorică nu pot ascunde însă faptul că personajele, discursurile și promisiunile sunt aceleași ca acum un deceniu — iar rezultatele, la fel de fragile.
Între retorică și realitate
La scurt timp după discursurile pline de promisiuni, știrile din Gaza au început să contrazică ferm tonul triumfalist al summitului. Autoritățile palestiniene au anunțat moartea a șapte civili în estul Fâșiei, uciși de drone israeliene în timp ce inspectau ruinele propriilor locuințe — un incident pe care armata israeliană îl neagă, susținând că victimele „au trecut o linie de securitate”. Jurnaliștii israelieni vorbesc însă despre „linii invizibile”, limite neoficiale pe care localnicii nu au cum să le cunoască.
În același timp, în Gaza au apărut videoclipuri cu presupuse execuții sumare efectuate de membri Hamas, care acuză victimele de „colaborare cu Israelul”. În Israel, familiile ostaticilor au cerut suspendarea imediată a armistițiului, acuzând Hamas că nu a returnat decât o mică parte dintre trupurile celor uciși.
Ca reacție, guvernul israelian a blocat din nou trecerea de la Rafah — punct crucial pentru ajutorul umanitar — și a restricționat intrarea proviziilor.
Primii pași ai acordului, deja sub semnul întrebării
Acordul de încetare a focului, anunțat ca o victorie diplomatică, se clatină încă din prima fază. Schimbul de prizonieri, livrările de ajutoare, retragerea etapizată și garanțiile de securitate — toate sunt deja puse în pericol de neînțelegeri și de lipsa totală a încrederii între părți.
După decenii de războaie și tratative, acest impas pare mai degrabă o reluare a unui scenariu vechi decât începutul unui nou capitol. Chiar și susținătorii optimiști ai procesului admit că promisiunea unei „păci eterne” a rezistat mai puțin decât o zi de știri.
O regiune blocată într-un cerc vicios
Revenirea la Sharm el-Sheikh, la unsprezece ani distanță de conferința precedentă, a creat o imagine aproape simbolică: aceleași fețe, aceleași discursuri, aceleași rezultate nule. Orientul Mijlociu pare prins într-un ciclu fără sfârșit — un „Groundhog Day” geopolitic în care fiecare încetare a focului este doar preludiul următoarei crize.
Atât Israelul, cât și Palestina rămân blocate între violența de moment și lipsa unei soluții politice durabile, iar comunitatea internațională continuă să evite întrebările fundamentale:
dreptul palestinienilor la autodeterminare, ocupația israeliană, responsabilitatea pentru crimele de război și trauma perpetuă a ambelor popoare.
Pacea ca iluzie politică
În aceste condiții, anunțul lui Trump despre „o nouă eră a păcii” pare mai degrabă un exercițiu de imagine decât un pas real spre reconciliere. La 24 de ore după ce discursurile s-au încheiat și camerele s-au oprit, realitatea de pe teren a reușit din nou să șteargă orice urmă de optimism.
Fără o confruntare sinceră cu rădăcinile profunde ale conflictului, orice „poveste de pace” riscă să rămână exact atât: o poveste. Iar dacă istoria se repetă, următorul „summit pentru Gaza” ar putea avea loc, din nou, la Sharm el-Sheikh — în 2036 sau 2040 — cu aceleași fețe obosite și aceleași promisiuni deșarte.