Fisuri în economia de război a Rusiei

De mai bine de trei ani, Rusia își susține războiul împotriva Ucrainei printr-o economizare tot mai militarizată, în care producția de armament, cheltuielile guvernamentale și parteneriatul economic cu China au devenit pilonii principali ai funcționării statului. Chiar dacă economia rusă nu este pe deplin convertită la un regim de război total, așa cum s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Kremlinul a reușit să-și mențină frontul militar și stabilitatea internă printr-un amestec de cheltuieli masive, improvizații industriale și manevre diplomatice.

Două perspective asupra economiei ruse

Potrivit președintelui Vladimir Putin, economia Rusiei s-a dovedit rezilientă și suficient de solidă pentru a susține atât războiul din Ucraina, cât și ambițiile sale de extindere militară, inclusiv consolidarea forțelor armate până la un nivel care să poată rivaliza cu NATO. În ultimele luni, Moscova a testat limitele alianței occidentale, prin incidente aeriene în Polonia și Estonia, în timp ce producția de arme a continuat să crească, în pofida sancțiunilor.

Pe de altă parte, unii analiști occidentali susțin că modelul economic al Rusiei este nesustenabil și predispus la colaps pe termen lung. Totuși, niciuna dintre viziuni nu surprinde complet realitatea, conform Foreign Affairs. Rusia a reușit să-și mențină forța militară, dar capacitatea sa de a susține un conflict prelungit este limitată de probleme structurale: presiuni fiscale, lipsa forței de muncă, dependența tehnologică și o industrie de apărare saturată.

16:13, 18.10.2025 • Internațional

Imagini de groază în avion: o baterie a luat foc într-un bagaj. Zborul, deviat de urgență (VIDEO)

17:22, 17.10.2025 • Internațional

Chiar le este frică europenilor de o invazie rusească: un nou sondaj a arătat un rezultat interesant

Experții estimează că Moscova ar avea nevoie de 7–10 ani pentru a-și reface complet stocurile de armament, echipamentele grele și efectivele militare, susține sursa citată. Până atunci, Rusia poate continua să perturbe NATO prin atacuri cibernetice, sabotaje și operațiuni hibride – metode mult mai ieftine decât o confruntare directă.

O economie susținută de război

În pofida sancțiunilor, Rusia a reușit să-și mențină „mașinăria de război”. Dacă în 2021 doar 22% din bugetul federal era alocat apărării, astăzi ponderea a ajuns la aproximativ 40%, adică 8% din PIB, incluzând și cheltuielile pentru securitatea internă.

Kremlinul a mărit producția de drone și muniție, a recondiționat stocurile sovietice și a oferit stimulente financiare generoase pentru recrutarea soldaților. Cu toate acestea, mare parte din echipamentele trimise pe front sunt recondiționate, nu noi, iar calitatea lor este adesea inferioară standardelor NATO.

Această „mobilizare parțială” a fost susținută de importuri paralele și furnizori chinezi, care au înlocuit o parte din componentele occidentale interzise. Însă, potrivit analiștilor, capacitatea industrială a Rusiei a atins un platou în 2024, iar potențialul de creștere este aproape epuizat.

Semnale de alarmă economice

Expansiunea economică a Rusiei ascunde vulnerabilități tot mai evidente. Veniturile din petrol și gaze scad, iar rubla rămâne volatilă. În prima jumătate a anului 2025, veniturile bugetare s-au redus cu 16,9%, în timp ce economia a încetinit: PIB-ul a crescut doar cu 1,1% între ianuarie și iulie.

După doi ani de creștere artificială, alimentată de cheltuieli publice excesive (3,6% în 2023 și 4,1% în 2024), Rusia se confruntă cu supraîncălzirea și stagnarea economiei. Pentru a compensa scăderea veniturilor, guvernul a majorat taxele pe venit și pe profit și intenționează să ridice TVA-ul la 22%, extinzând baza de impozitare.

Pentru prima dată de la începutul războiului, bugetul pentru apărare ar putea stagna sau chiar scădea ușor în 2026. Ministrul Apărării, Andrei Belousov, încearcă să mențină echilibrul promițând că procesele de achiziție și inovație militară vor genera efecte pozitive și pentru economia civilă.

Totuși, spre deosebire de Statele Unite, unde investițiile militare din anii ’60 au dus la apariția industriei informatice, structura economică rigidă a Rusiei împiedică apariția unor astfel de „efecte de multiplicare”. Lipsa concurenței, corupția și barierele tehnologice transformă cheltuielile de stat în inflație, nu în inovație.

Criză de forță de muncă și dependență de China

La sfârșitul anului 2024, firmele ruse raportau un deficit de 2,2 milioane de lucrători, iar 70% dintre companii se confruntau cu lipsă de personal. Mobilizarea militară, restricțiile privind migrația și pierderile de pe front au adâncit criza. Potrivit estimărilor independente, peste 219.000 de soldați ruși au fost uciși în Ucraina, majoritatea tineri apți de muncă.

În paralel, Rusia s-a transformat într-un stat industrial dependent de China. Beijingul furnizează componente electronice, utilaje și roboți industriali, dar această relație asimetrică a redus autonomia tehnologică a Moscovei. În loc să fie un partener egal, Rusia devine un furnizor de resurse și energie, subordonat economic.

Industria de apărare rusă seamănă astăzi cu un mozaic: de la giganți de stat precum Rostec, până la ateliere regionale sau firme mici care produc drone. Această structură descentralizată este eficientă în război, dar vulnerabilă pe timp de pace, deoarece guvernul nu va putea susține financiar mii de mici producători după încheierea conflictului.

O economie puternică, dar fragilă

Deși Rusia a demonstrat o capacitate remarcabilă de adaptare, perspectivele sale economice pe termen lung sunt limitate. Țara se află prinsă într-un paradox:

• dacă reduce cheltuielile militare, riscă o prăbușire economică;
• dacă le menține la același nivel, perpetuează stagnarea și inflația.

În acest context, experții occidentali consideră că SUA și Uniunea Europeană ar trebui să profite de fereastra actuală pentru a intensifica sancțiunile și controalele la export, în special asupra componentelor de înaltă tehnologie.

Pentru Kremlin, trecerea la o economie complet de război ar fi un pariu riscant: ar însemna raționalizarea bunurilor de consum, creșterea șomajului civil și nemulțumiri sociale. Dar pentru Putin, miza finală — subjugarea Ucrainei și contestarea NATO — ar putea justifica orice sacrificiu.