Guvernul adoptă o ordonanță care are trebui să salveze companiile românești de presiunea sancțiunilor internaționale

Guvernul discută și este foarte probabil să adopte astăzi o ordonanță de urgență cu impact major pentru companiile românești ajunse în zona de presiune a sancțiunilor internaționale. Măsura vizează atât regimurile obligatorii impuse la nivel ONU și UE, cât și sancțiunile unilaterale instituite de state terțe, neobligatorii pentru România, dar care produc efecte directe și uneori severe asupra economiei locale.

Documentul urmărește o ajustare rapidă la situația globală marcată de războiul din Ucraina și de extinderea accelerată a sancțiunilor economice.

O rețea de sancțiuni tot mai densă și primele fisuri în economia locală

Războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei a generat unul dintre cele mai extinse sisteme de sancțiuni ale ultimelor decenii. Uniunea Europeană și statele partenere au ridicat bariere economice fără precedent, iar România le-a susținut ferm.

Pe fondul acestei presiuni, însă, apar efecte secundare: companii și instituții din România ajung să-și schimbe comportamentul comercial din cauza sancțiunilor unilaterale adoptate de alte state. Chiar dacă aceste măsuri nu sunt obligatorii pentru București, ele determină reacții în lanț și pot bloca activitatea unor operatori importanți, fie din prudență, fie din teama de repercusiuni externe.

Consiliul interinstituțional pentru implementarea sancțiunilor internaționale a avertizat deja asupra unor astfel de situații și a cerut intervenții pentru a preveni blocaje care ar putea afecta producția, prețurile și piața muncii.

Ce aduce nou ordonanța

Guvernul propune un instrument-cheie: supravegherea extinsă, un mecanism prin care companiile românești afectate semnificativ de sancțiuni unilaterale vor putea continua să funcționeze sub monitorizarea unui supraveghetor numit de stat.

Obiectivul este dublu: respectarea regimului internațional al sancțiunilor și protejarea economiei românești de blocaje inutile.

Printre modificările principale:

• clarificarea faptului că legislația sancțiunilor se aplică și situațiilor în care măsuri străine neobligatorii produc efecte pe teritoriul României;
• definirea criteriului de „impact economic semnificativ”, care permite activarea supravegherii extinse;
• posibilitatea ca Guvernul, cu avizul CSAT, să impună supravegherea fie din oficiu, fie la cererea companiilor afectate;
• stabilirea atribuțiilor supraveghetorului și a obligațiilor companiei monitorizate;
• reguli clare pentru încetarea măsurii atunci când situația care a generat-o dispare.

De ce este nevoie de această intervenție acum

Autoritățile avertizează că, fără acest mecanism, anumite companii – inclusiv din sectoare strategice precum energie, transporturi sau industrii esențiale pentru lanțurile de aprovizionare – riscă să își oprească activitatea.

Riscurile identificate sunt perturbarea ofertei și a cererii pe piețe sensibile, creșteri bruște de prețuri în cazul dispariției unui operator relevant, vulnerabilități în securitatea energetică, pierderi de locuri de muncă și risc de creștere a șomajului.

Practic, ordonanța creează o zonă-tampon între două sisteme normative: cel obligatoriu, stabilit de ONU și UE, și cel unilateral, aplicat de unele state terțe, care afectează indirect România.

Impactul estimat pe termen scurt și lung

Guvernul estimează că ordonanța va produce efecte economice directe doar dacă va fi activată prin hotărâri succesive în cazuri punctuale. Pe termen mediu și lung, însă, autoritățile mizează pe un efect pozitiv: creșterea predictibilității pentru investitorii din state „like-minded”, care împărtășesc aceeași abordare privind respectarea dreptului internațional.

În plan social, măsura ar urma să limiteze pierderea locurilor de muncă și să protejeze continuitatea activității unor companii esențiale. Iar din punct de vedere macroeconomic, Guvernul nu anticipează efecte negative majore.