Textul de față nu este o critică, nici o insinuare, nici măcar o fantasmagorie politică. Este doar un exercițiu de imaginație, un joc jurnalistic despre cum ar putea arăta, într-un viitor nedeterminat, „imaginea României în lume” dacă am ridica standardele… sau măcar sprâncenele. Pentru că, să recunoaștem sincer, întotdeauna e loc de mai bine — inclusiv la diplomație.

România trăiește într-o eternă criză de cadre.

De câte ori nu se descoperă un dosar dubios în biografia câte unui ministru? De câte ori nu apare o poză compromițătoare, un episod rușinos, o diplomă improvizată sau un prieten „de afaceri” care roade reputația instituției?

Și pentru că aceste zgârieturi de imagine au ajuns sport național, propunem un experiment. Un proiect cu pretenții de soluție: un guvern format exclusiv din ministre impecabile, fără pată în trecut, fără scandaluri, fără rude la stat.

Atenție: totul este ficțiune. Dar e genul de ficțiune care, dacă s-ar întâmpla, n-ar deranja pe nimeni.

Ministerele serioase – conduse de ministre pe măsura lor

1. Ministerul Afacerilor Externe – Alexandra Cosette Codarcea

Diplomația românească n-a văzut niciodată un asemenea „asset”. Alexandra negociază tratate cu o naturalețe care face inutil orice consilier. Țările din Est devin mai cooperante, cele din Vest descoperă brusc interesul pentru România, iar la Bruxelles nu mai e nevoie de translator: toți înțeleg perfect când vorbește ea. Chiar și când tace.
La recepții nimeni nu va mai întoarce privirea în altă parte când România își face intrarea.

2. Ministerul Finanțelor – Diana Mureșan

Dacă ANAF ar avea chip, al Dianei ar fi: impecabil, ușor sever și capabil să-ți identifice veniturile nedeclarate doar din modul în care respiri.

Are un talent unic: poate simți o gaură bugetară de la trei etaje distanță, după felul în care un contabil își caută pixul prin sertar.
E femeia care a introdus noul principiu fiscal: „nu există scăpări, există doar oameni care n-au căutat bine”.

Nu conduce încă ministerul, dar – în urma zvonului numirii iminente – evazioniștii au început să facă lucruri nemaiauzite în România:
– emit facturi fără să li se ceară,
– plătesc TVA-ul înainte de termen,
– ba chiar au format un grup de suport psihologic intitulat „Să nu ne sune Diana”.

Povestea spune că Diana e capabilă să finalizeze un control ANAF în doar 12 minute.
Nu pentru că inspectorii devin, subit, grăbiți — ci pentru că proprietarii de firme gogonate mărturisesc totul înainte să deschidă ea gura.

3. Ministerul Educației – Ioana Dumitru

Ioana e genul de femeie care îți explică „curriculumul național” în așa fel încât rămâi atent.
E decisă să reformeze orele plictisitoare: limba română se va preda în limba română, matematica va seduce chiar și chiulangii veterani, iar profesorii—miracol!—vor veni la ore.
Noul manual unic, „Cum să nu mai fim varză la testul Pisa”, e pe cale de a deveni bestseller.

4. Ministerul Digitalizării – Andreea Vasilica Bibirău

Andreea e membră fondatoare a generației „cine nu știe să încarce PDF-uri să iasă din administrație”.
Va introduce sistemul în care orice funcționar care nu se descurcă online primește un curs intensiv, la orizontală, iar după a treia tentativă e trimis la reorientare profesională în sectorul privat.
Rezultatul estimat? Pentru prima oară, fișierele se vor încărca singure, iar România va avea și portaluri care funcționează. Nu numai Only Fans!

5. Ministerul Transporturilor – Cristina Vlad

Cristina poate să repare un drum doar uitându-se urât la el.
Constructorii de autostrăzi vor învăța ceva nou: cu ea nu merge nici șpagă, nici scuză, nici „nu ne-a permis vremea”.
După prima lună de mandat, va fi fost raportată o anomalie istorică: autostrăzile chiar avansează.

Ministerele speciale – înființate pentru problemele pe care doar România le poate avea

Aici începe adevăratul spectacol.
Ministere inventate din nevoile stringente ale realitatății românești, conduse de ministre care n-au nicio vină că trăim într-o țară de caricaturi administrative.

6. Ministerul Clismelor Obligatorii – Ilinca Petrescu

Specializată în detoxifierea discursului public.
Ilinca va introduce protocolul strict „Descărcat, apoi declarat”. Rezultatul? Tonul dezbaterilor publice se va îmbunătăți spectaculos, iar ședințele de guvern vor dura jumătate cât acum. Ilinca e extrem de convingătoare.

7. Ministerul Fantasmelor Paseiste – Camelia Damian

Camelia e responsabilă de nostalgia oficială a statului român.
Ea produce broșuri idilice despre epoci care n-au existat, dar pe care românii insistă că le-au trăit.
Portofoliul ei include programul „Hai să idealizăm ce n-am apucat niciodată”. Alea cu ”tovarășa vânzătoare, nu mai dați două pachete de gheare, să se ajungă la toată lumea!!”

8. Ministerul Acumulărilor Mici și Mijlocii – Sorina Butufei

Guvernarea prin pași mici, dar siguri.
Sorina poate raporta anual un progres de 0,3% și totuși să fie lăudată pentru eficiență.
E genul de manager care face ordine într-un sertar și primește felicitări de la Comisia Europeană.

9. Ministerul Impozitării Bisericii Hrăpărețe – Daria Ionescu

Cu voce calmă, Daria pune impozit chiar și pe lumânările simple, gata folosite.
Ar introduce taxa pe icoanele „prea aurite” și declarația 666, destinată veniturilor miracolelor cu profit. Se gândește și la taxa pe pipăit bisericesc. Ăla cu codane nurlii, băietani de strană, hai că îl știți.
În fiecare zi primește reclamații. În fiecare zi le arhivează, blând.

10. Ministerul Pierderilor Colaterale – Sabina Chirvase

Sabina legitimează, cu o eleganță rară, orice dezastru administrativ.
Orice catastrofă devine „incident fără responsabil”.
E femeia care transformă haosul birocratic într-o formă de artă aplicată. E un fel de Lia Savonea, dar una care ne place.

11. Ministerul Șușanelelor Acceptabile – Bianca Roman

Bianca a standardizat petrecerile pe bani publici.
A creat „Codul Distracției Controlate”, care stabilește limite clare la:
– prosecco, în litri, cisterne etc
– DJ (numai topless și maximum 25 de ani)
– numărul maxim de invitații la vândute pe sub mână.
E prima dată când șușaneaua de stat devine un fenomen predictibil.

12. Ministerul Dezgustului Public Față de Magistrați – Otilia Dobre

Otilia publică lunar Indicele Național al Dezgustului.
De fiecare dată când apare o pensie specială, un dosar pierdut sau o achitare hilară, graficul ei urcă și țipă.
A ajuns influencer fără să vrea. Are o părere bună despre magistrați, îi consideră clienți buni în offline.

13. Ministerul Bunghiului pe Băgăjel – Livia Andreescu

Livia verifică fiecare demnitar aflat în mandat.
Bagaje, buzunare, genți diplomat. Conturi. Noptiere cu sertare duble. Afini și afine.
Când întreabă „Ce avem în poșeta aia mică?”, toată asistența își ține respirația.
În sfârșit, dispar stick-urile cu informații „uitate din greșeală”.

14. Ministerul Recuperării Fondurilor Dubioase – Evelina Mureșan

Evelina găsește bani dispăruți cu aceeași ușurință cu care găsești firimituri pe masă.
A recuperat fonduri alocate pentru:
– un parc eolian fără eoliene,
– un centru cultural fără pereți,
– un proiect IT fără IT.

15. Ministerul Licitațiilor Pe Bune – Antonia Marinescu

Antonia va introduce transparența la modul dureros.
Licitațiile vor fi transmise live.
Contractele se vor citi integral.
Criteriile vor fi atât de clare încât nimeni nu va mai pricepe  cum trebuie să te pricepi, cu pricepere, cum să fii priceput și (fără prea mare pricepere) să fentezi sistemul.

Epilog

Acest articol nu e doar un exercițiu de imaginație.
E o oglindă în care România ar trebui să privească fără să se jeneze.
Un guvern făcut din persoane fără probleme, în locul unei garnituri în care scandalul e sport de performanță.

Fiindcă:
Deseori, ficțiunea are mai multă logică decât administrația românească actuală.