Guvernul scumpește divorțul și ieftinește partajul

Guvernul României adoptă în ședința de astăzi un proiect de lege care modifică semnificativ Legea taxelor judiciare de timbru și Legea ajutorului public judiciar.

Principalele modificări aduse de lege:

1. Taxe judiciare de timbru:

• Se reduc la jumătate taxele pentru partajul judiciar.
• Se introduc noi taxe pentru cererile de divorț, în funcție de motivul invocat.
• Se majorează taxa pentru cererile neevaluabile în bani.
• Se prevăd scutiri de taxe pentru anumite categorii de cereri.

2. Ajutorul public judiciar:

• Se extind categoriile de persoane care pot beneficia de ajutor public judiciar, incluzând și persoanele juridice fără scop lucrativ în anumite cazuri.
• Se iau în considerare veniturile și cheltuielile solicitantului pentru a stabili cuantumul ajutorului public judiciar.
• Instanța are obligația de a informa părțile despre posibilitatea de a solicita ajutor public judiciar.
• Se simplifică procedura de acordare a ajutorului public judiciar.
• Cheltuielile de judecată suportate de stat prin ajutor public judiciar pot fi recuperate de la partea care a pierdut procesul.

Impactul proiectului de lege:

• Se așteaptă ca modificările aduse taxelor judiciare de timbru să reducă costurile accesului la justiție pentru cetățeni.
• Extinderea accesului la ajutor public judiciar va facilita accesul la justiție pentru persoanele defavorizate.
• Simplificarea procedurii de acordare a ajutorului public judiciar va face ca acesta să fie mai ușor de obținut.

Reducerea taxei judiciare de timbru în materia partajului judiciar:

Reglementarea taxei de timbru în materia partajului a fost criticată, în special de justițiabili, prin intermediul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, arătându-se că prin instituirea unui cuantum atât de mare al taxei judiciare de timbru pentru cererile de partaj se încalcă accesul liber la justiție. Deși excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse ca fiind neîntemeiate, amintim că au existat opinii separate prin care s-a arătat că nivelul taxelor judiciare de timbru este unul excesiv, fiind mai mare chiar şi faţă de nivelul taxelor calculate la valoarea obiectului pretins printr-o acțiune în realizarea dreptului, fiind, astfel, de natură să știrbească substanța dreptului de acces liber la justiție, precum şi a dreptului de moștenire. Astfel, s-a arătat că nicio rațiune nu justifică impunerea unei taxe judiciare de timbru în materie succesorală mai mare decât taxa judiciară de timbru în materia realizării dreptului (acțiuni în revendicare, acțiuni în pretenții etc.), cu atât mai mult cu cât acțiunile în realizarea dreptului comportă o activitate evident mai laborioasă din partea instanței de judecată. Totodată, în lucrările de specialitate pe această temă s-a arătat că acest cuantum ridicat al taxei de timbru nu este impus în interesul părții adverse, spre a o scuti pe aceasta de efectuarea unor cheltuieli judiciare inutile şi nici în interesul bunei administrări a justiției, pentru acoperirea serviciului prestat de către instanțele judecătorești, din moment ce contraprestația este vădit exagerată din perspectiva cuantumului raportat la valoarea prestației efectuate de instanța de judecată.

Potrivit propunerii de reglementare, cererile în materia partajului judiciar privind stabilirea bunurilor supuse împărțelii, creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună, raportul donațiilor, reducțiunea liberalităților excesive și partajul propriu-zis vor fi taxate cu jumătate din taxa stabilită, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru acțiunile şi cererile evaluabile în bani.

Uniformizarea taxei judiciare de timbru prevăzută pentru cererile care au ca obiect divorțul prin acord și pentru cele întemeiate pe prevederile art. 373 lit. b) şi c) din Codul civil (vătămarea gravă a raporturilor dintre soți și separare în fapt mai mare de 2 ani)

Cu privire la taxarea acestor categorii de acțiuni, doctrina şi jurisprudența au semnalat faptul că menținerea unor taxe diferite nu este justificată, subliniindu-se că o taxă mai mare în cazul divorțului prin acord nu se justifică, administrarea dosarului şi ansamblul probator fiind mult mai complexe în cazul divorțului pentru motive justificate; în plus, în loc ca părțile să fie stimulate să divorțeze prin acord, se încurajează divorțul prin stabilirea culpei, procese care sunt mai lungi, mai costisitoare şi care uneori încarcă rolul instanțelor doar din considerente pecuniare.

Un divorţ simplu costă 1000-1500 lei în privinţa onorariului avocatului. În cazul în care sunt implicaţi copii, onorariul ar putea ajunge la peste 2.000 lei, în funcţie de probleme.

Instituirea unei prevederi exprese cu privire la dovada plății taxei de timbru, pentru cazul în care plata a fost efectuată prin virament bancar sau în sistem electronic de plată la distanță/on-line.

Deşi posibilitatea plăţii online este consacrată fără echivoc de dispozițiile art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în lipsa unor dispoziții clare privind dovada plății, în practică s-a constatat apariția unor interpretări neunitare cu privire la acest aspect. Astfel, o condiționare a valabilității plății online de viza şi ștampila instituției bancare (așa cum se întâmplă uneori în practică) golește de conținut avantajele acestui mijloc de plată (celeritate, comoditate în efectuarea plății), ceea ce contravine chiar finalității reglementării. Astfel, pornind de la intenția de reglementare, respectiv aceea de a simplifica formalitățile aferente îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru, dar şi ținând cont de propunerile şi observațiile formulate în cursul dezbaterii publice, precum şi de cele transmise de Consiliul Superior al Magistraturii, se propune completarea prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013 astfel încât să fie evidențiate modalitățile de plată, precum şi mijloacele prin care să fie prezumată efectuarea acesteia; astfel:

– în cazul în care plata a fost efectuată prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituția de credit, extrasul de cont emis de instituția de credit plătitoare sau orice alt document care atestă viramentul recunoscut de lege prezumă efectuarea plății, până la proba contrară (cu privire la ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituția de credit, precizăm că, deși acesta prezumă efectuarea plății, potrivit art. 1504 din Codul civil, din observațiile formulate în dezbaterea publică a reieșit nevoia enumerării şi a acestui instrument);

– dacă viramentul bancar a fost efectuat prin ordin de plată electronic, documentul emis de bancă prin care se atestă viramentul prezumă efectuarea plății până la proba contrară;

– dacă plata a fost efectuată printr-un sistem electronic de plată la distanță/on-line și confirmarea plății este transmisă de sistemul informatic direct debitorului sau/şi instanței de judecată, aceasta prezumă efectuarea plății până la proba contrară.

Instituirea unor noi cazuri de restituire a taxei judiciare de timbru

Textele propuse se înscriu în seria măsurilor destinate degrevării instanțelor de judecată şi a promovării mijloacelor alternative de soluţionare a conflictelor, în prezent neexistând un temei expres pentru restituirea taxei judiciare de timbru atunci când părțile soluționează litigiul printr-o tranzacție sau pentru ipoteza în care părțile aleg să încheie un compromis și renunță la judecată.