Hagi va prelua naționala de fotbal a României. Se așteaptă semnătura, povestea din inimile noastre e scrisă deja

Federația Română de Fotbal a pornit oficial discuțiile pentru instalarea lui Gheorghe Hagi în postul de selecționer, dar, cel puțin în acest moment, pe site-ul FRF nu apare încă un comunicat public prin care numirea să fie prezentată ca fapt împlinit. Cu alte cuvinte, procedura a fost declanșată, direcția este clară, însă fotografia oficială lipsește încă.

Răzvan Burleanu a anunțat că a primit mandat din partea Comitetului Executiv pentru a demara negocierile cu Gheorghe Hagi, despre care a spus răspicat că este varianta preferată a Federației.

Mesajul e limpede: FRF nu mai testează terenul, ci merge direct spre numele cu cea mai mare greutate simbolică disponibilă în acest moment.

Alegerea nu e deloc întâmplătoare.

După dispariția lui Mircea Lucescu, Federația avea nevoie de mai mult decât un simplu antrenor. Avea nevoie de un reper.

Iar în fotbalul românesc, puține nume pot produce instant senzația de autoritate, energie și legitimitate pe care o produce Hagi.

Nu vorbim doar despre fostul mare decar al României, ci despre una dintre foarte puținele figuri care mai pot da echipei naționale un centru de gravitație real.

Tocmai aici stă forța acestei mutări.

Hagi nu vine, dacă va semna, ca un tehnician oarecare promovat administrativ, ci ca un personaj care mută imediat atmosfera din jurul echipei.

În raport cu vestiarul, cu publicul și cu imaginea generală a naționalei, el pleacă dintr-un loc pe care alții trebuie să-l cucerească în luni sau ani: respectul există deja.

În plus, Hagi are un avantaj rar în peisajul nostru: ideea construcției.

La nivel de club, și-a legat numele de academie, formare și dezvoltare.

La națională, acest tip de obsesie pentru identitate și creștere poate conta enorm, mai ales într-un fotbal românesc care a suferit adesea din lipsă de direcție și din prea multă improvizație.

Asta nu garantează miracole, dar măcar schimbă registrul: de la administrare de avarie la tentativă de proiect.

În spațiul public au apărut deja și detalii despre viitorul contract.

Presa sportivă scrie despre o înțelegere pe doi ani, cu posibilitate de prelungire automată până în 2030 dacă România se califică la Euro 2028, plus un salariu lunar de aproximativ 27.000 de euro.

Tot din presă vin și informațiile despre un posibil staff în care ar intra Cătălin Anghel, alături de nume rămase din vechea structură tehnică. Deocamdată, însă, toate aceste date așteaptă confirmarea oficială a Federației.

Aici trebuie păstrată o mică igienă a entuziasmului.

Una este că FRF îl vrea limpede pe Hagi.

Alta este că numirea s-a consumat oficial.

În acest moment, primul lucru este confirmat; al doilea încă nu apare formalizat pe site-ul FRF.

De aceea, formularea corectă este că Hagi este foarte aproape de națională, nu că instalarea lui este deja închisă definitiv.

Mutarea are și o semnificație mai adâncă.

Ea arată că, în clipele grele, fotbalul românesc se întoarce inevitabil la figurile sale fondatoare. După șocul produs de moartea lui Mircea Lucescu, FRF pare să fi ales singurul nume care poate transforma o simplă schimbare de selecționer într-un moment de reîncărcare emoțională pentru public.

Există, firește, și riscuri.

Mitologia poate deveni povară. Numele lui Hagi este atât de mare, încât mulți vor fi tentați să creadă că simpla lui prezență rezolvă automat problemele echipei naționale. Nu le rezolvă.

România nu va juca mai bine doar pentru că pe bancă stă „Regele”.

Dar poate câștiga ceva esențial: direcție, autoritate și sentimentul că prima reprezentativă are din nou un om care nu trebuie prezentat nimănui.

Pe scurt, acesta este tabloul real al momentului:

FRF a pornit oficial negocierile, Hagi este opțiunea clară a Federației, presa sportivă vorbește deja despre parametrii contractului, dar anunțul final de numire nu este încă publicat de FRF.

România e, așadar, la un pas de un eveniment mare. Mai lipsește semnătura care să transforme așteptarea în fapt.