Hoțul strigă „hoții!”. AUR denunță lovituri de stat în timp ce Georgescu este judecat pentru acțiuni împotriva ordinii constituționale

Formula AUR a devenit aproape mecanică: orice instituție care cercetează, verifică sau judecă un om din zona sa de influență devine instantaneu „Sistemul”. Orice anchetă devine „abuz”. Orice măsură procedurală devine „dictatură”. Iar orice dosar legat de Călin Georgescu devine, prin simpla proclamare a partidului, „lovitură de stat”.

Este genul clasic de inversare a acuzației: hoțul strigă „hoții!”.

Călin Georgescu nu este condamnat în noul dosar DIICOT. Tribunalul București a respins arestarea preventivă și a dispus control judiciar.

Tocmai asta demonstrează că procedura judiciară nu este o bandă rulantă controlată politic: procurorii cer, judecătorii pot admite sau respinge.

Și totuși AUR se antepronunță deja.

Dosarul ar fi politic.

Ancheta ar fi abuzivă.

Totul ar face parte dintr-o „lovitură de stat”.

În același timp, partidul spune că trebuie așteptată sentința.

Cele două poziții nu încap în aceeași propoziție.

Când verdictul partidului vine înaintea verdictului instanței

AUR spune că Georgescu trebuie considerat nevinovat până la o hotărâre definitivă. Corect.

Dar atunci aceeași regulă trebuie aplicată și instituțiilor.

Nu poți cere prezumția de nevinovăție pentru omul tău și, simultan, să declari vinovate anticipat procurorii, judecătorii și întregul stat.

Asta nu mai este apărare juridică. Este propagandă politică.

Pe 22 septembrie, AUR a anunțat explicit că nu se dezice de Georgescu și că vede noul dosar ca parte a unei „lovituri de stat”.

George Simion și-a reafirmat public susținerea chiar și după apariția interceptărilor în care Georgescu îl menționează direct.

Lovitura de stat adevărată este exact ce trebuie să lămurească Justiția

Aici apare ironia enormă.

Georgescu este deja inculpat într-un alt dosar privind acțiuni împotriva ordinii constituționale.

El beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar existența procesului este un fapt. Reuters notează că mai are două procese pe rol, inclusiv unul legat de tentativa de destabilizare de după alegerile din 2024.

Prin urmare, când AUR numește „lovitură de stat” tocmai anchetele care încearcă să stabilească dacă a existat o asemenea tentativă, avem o răsturnare perfectă a realității.

Rețeaua din jurul Profetului de Carton n-a dispărut

Și aici este partea cea mai importantă.

Alegerile din 2024 s-au încheiat. Criza instituțională de atunci s-a încheiat.

Dar rețeaua politică și de susținere din jurul lui Georgescu nu pare să se fi evaporat.

OSCE a consemnat că anularea scrutinului din 2024 s-a bazat pe constatări privind manipulare coordonată a rețelelor sociale și finanțare nedeclarată în sprijinul unui candidat, chiar dacă a notat și criticile privind transparența limitată a informațiilor publice și baza juridică a deciziei.

Reuters vorbește în prezent despre presupuse atacuri hibride, dezinformare și propagandă pro-rusă folosite pentru destabilizarea României, în timp ce Moscova respinge acuzațiile de interferență.

Între timp, AUR continuă să-i ofere lui Georgescu legitimitate politică.

Susținătorii lui apar în stradă.

Narațiunea despre „dictatură” continuă.

Iar fiecare reacție a statului este prezentată drept confirmarea conspirației.

Asta este adevărata continuitate.

Nu putem spune, ca fapt juridic dovedit, că aceeași structură care ar fi pregătit o tentativă de lovitură de stat funcționează identic și azi.

Dar putem spune ceva mai precis și suficient de grav:

aceeași familie de narațiuni, solidarități politice și mecanisme de mobilizare continuă să funcționeze, iar Georgescu rămâne centrul simbolic al acesteia.

Tot ce nu intră în scenariul lor devine „dictatură”

Dacă instituțiile investighează: dictatură.

Dacă procurorii cer arestarea: dictatură.

Dacă instanța respinge arestarea: tot „Sistemul”.

Dacă apar interceptări: „capcană”.

Dacă presa publică informații: „operațiune”.

Acest tip de discurs are o funcție clară: face imposibilă orice verificare externă.

Orice probă împotriva propriei tabere este absorbită și transformată în dovadă că adversarul conspiră.

Este o construcție politică perfect etanșă.

Și tocmai de aceea periculoasă.

Rusia rămâne fundalul pe care AUR refuză să-l discute serios

Georgescu a fost caracterizat de Reuters drept politician pro-rus și s-a remarcat prin poziții critice față de NATO și sprijinul occidental pentru Ucraina. Suspiciunile privind interferența rusă în alegerile din 2024 au fost contestate de Moscova.

Nu există bază suficientă pentru a afirma că toate acțiunile AUR sunt „ordonate de la Moscova”. În sensul în care nu am stat cu lanterna la casieria ambasadei rusești…

Dar este legitim să observăm că retorica partidului apărut din spuma mării converge frecvent cu o narațiune familiară propagandei Kremlinului:

România ar fi o colonie, instituțiile democratice ar fi false, Occidentul ar controla totul, iar salvarea ar veni prin ruperea de ordinea euro-atlantică.

Continuitatea este politică, narativă și organizațională

Asta este ideea care merită spusă apăsat.

Criza din 2024 nu s-a încheiat complet odată cu anularea alegerilor.

Instituțiile și-au făcut treaba într-un moment excepțional, iar decizia CCR a rămas controversată inclusiv din perspectiva transparenței.

Dar problema care a produs criza nu a dispărut.

Profetul de Carton a rămas. Rețeaua de susținere a rămas. Narațiunea despre „Sistem” a rămas. AUR îi oferă în continuare acoperire politică.

Iar când fiecare încercare a statului de a lămuri faptele este denunțată anticipat drept „lovitură de stat”, nu mai avem de-a face cu apărarea democrației.

Avem de-a face cu tentativa de a face democrația imposibil de apărat.