In memoriam | 22 noiembrie 2026: David Esrig (1935–2026). A murit unul dintre oamenii care au făcut teatrul românesc să gândească liber

Publicat: 23 nov. 2026, 00:08, de Radu Caranfil, în ACTUALITATE , ? cititori
In memoriam | 22 noiembrie 2026: David Esrig (1935–2026). A murit unul dintre oamenii care au făcut teatrul românesc să gândească liber

David Esrig a murit la 91 de ani, duminică, 22 noiembrie 2026. Pentru mulți români, numele lui nu spune mare lucru. Pentru istoria teatrului românesc, însă, David Esrig este unul dintre acele nume fără de care nu se poate povesti, cu adevărat, ce s-a întâmplat extraordinar pe scenele noastre în a doua jumătate a secolului trecut.

A fost regizor, profesor, teoretician, inventator de limbaj scenic și un intelectual de o rară anvergură.

A aparținut unei generații care a reușit să transforme teatrul românesc într-un fenomen artistic de valoare europeană, într-o epocă în care România comunistă avea tot interesul să țină gândirea liberă sub supraveghere.

Un tânăr regizor care a schimbat regulile jocului

Născut la 23 septembrie 1935, la Haifa, într-o familie de origine română, David Esrig a crescut și s-a format în România.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1957 și a intrat într-o lume dominată de convenții rigide, de realism socialist și de obligația artistului de a spune ceea ce trebuia, nu ceea ce gândea.

Esrig a ales alt drum.

La Teatrul de Comedie din București, unde a lucrat în anii ’60, a construit spectacole de o inventivitate uluitoare.

„Umbra”, de Evgheni Schwartz,

„Capul de rățoi”, de Gheorghe Ciprian,

și, mai ales, „Troilus și Cresida”, de Shakespeare,

au demonstrat că teatrul putea fi inteligent, insolent, neliniștitor și spectaculos în același timp.

Regizorul care a dat aripi unor actori uriași

David Esrig a lucrat cu Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Toma Caragiu și alți mari actori ai scenei românești.

Nu îi trata ca pe niște executanți ai indicațiilor regizorale, ci ca pe niște creatori capabili să descopere, împreună cu el, sensuri nebănuite.

„Nepotul lui Rameau”, montat în 1968 la Teatrul Bulandra, cu Gheorghe Dinică și Marin Moraru, a devenit un spectacol legendar.

O confruntare extraordinară de inteligență, ironie, filosofie și virtuozitate actoricească, rămasă în repertoriu timp de 12 ani.

Iar succesul internațional venise deja.

În 1965, la Paris, „Troilus și Cresida” a fost recompensat la Théâtre des Nations cu o distincție acordată ex aequo cu spectacolul lui Franco Zeffirelli.

Un an mai târziu, la Belgrad, Esrig împărțea un mare premiu cu Jerzy Grotowski, unul dintre revoluționarii teatrului mondial.

România avea atunci regizori care puteau sta, fără niciun complex, lângă cele mai importante nume ale Europei

Când cenzura a învins teatrul

Regimul comunist nu i-a iertat libertatea.

Două proiecte majore, „Așteptându-l pe Godot”, de Samuel Beckett, și „Furtuna”, de Shakespeare, au fost oprite de cenzură.

În 1973, Esrig a părăsit România

A urmat exilul, mai întâi în Franța, apoi în Germania.

Țara pierdea un artist excepțional tocmai pentru că acesta refuza să accepte mutilarea artei sale.

Athanor, locul în care teatrul se reinventează

În Germania, David Esrig și-a continuat cercetările și a întemeiat, în 1995, Academia Athanor, o școală de teatru în care pregătirea actorului presupunea o disciplină intelectuală și fizică extraordinară.

Pentru el, teatrul era o formă de cunoaștere a omului.

Actorul trebuia să înțeleagă, să simtă, să gândească și să transforme fiecare gest într-o expresie autentică a existenței.

După 1989, a revenit frecvent în România, a predat, a ținut conferințe și a încercat să transmită generațiilor tinere ceva din uriașa lui experiență.

Ultima cortină

David Esrig aparține acelei aristocrații intelectuale românești pe care o evocăm prea rar și o cunoaștem tot mai puțin.

A fost contemporan cu marii creatori ai teatrului european și, mai important, a fost unul dintre ei.

Astăzi, când spectacolul este confundat atât de des cu divertismentul, dispariția lui ne reamintește că teatrul poate fi o aventură extraordinară a inteligenței umane.

David Esrig a plecat. Dar, undeva, în istoria teatrului românesc, cortina spectacolelor sale nu va coborî niciodată.