INSP: Ghidul referitor la variola maimuței. Simptome. Transmitere. Prevenire

Variola maimuței, infecție virală rară, adesea cu simptome ușoare, dar cu leziuni care pot fi foarte dureroase și pruriginoase, nu se răspândește cu ușurință între oameni, ci necesită un contact apropiat, transmite Institutul Național pentru Sănătate Publică (INSP).

În ghidul privitor la variola maimuței, INSP oferă răspunsuri la întrebările cele mai frecvente care se pun în legătură cu această infecție virală, având în vedere că și în țara noastră a fost confirmat primul caz.

Erupții cutanate

22:32, 25.07.2024 • Sănătate

Primul caz de infecție cu virusul West Nile din această vară

22:33, 14.07.2024 • Sănătate

Un nou simptom de Covid, la degetele de la picioare

Simptomele pot fi ușoare sau severe, iar leziunile pot fi foarte pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase pe întreg corpul sau leziuni concentrate pe orice parte a corpului. Majoritatea cazurilor care s-au prezentat recent în clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupții cutanate și leziuni la nivelul organelor genitale și anusului. Erupția cutanată sau leziunile ano-genitale pot fi însoțite de febră, durere în gât, ganglioni limfatici măriți, precum și de leziuni la nivelul gurii și ochilor. Majoritatea pacienților se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament.

INSP recomandă să se adreseze medicului orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită, deoarece orice pacient cu suspiciune de variola maimuței (monkeypox) trebuie investigat și izolat în timpul perioadei infecțioase, adică în timpul stadiilor de început și în perioada manifestării erupțiilor cutanate specifice bolii.

Trebuie reținut că sunt foarte importante identificarea timpurie a contacților, supravegherea și comunicarea riscului pentru prevenirea apariției altor cazuri și gestionării eficace a situației epidemiologice actuale.

Contact fizic prelungit

INSP informează că  virusul pătrunde în organism prin pielea lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură; și prin contact cu fluide corporale infectate. Principalul mod în care poate fi transmis este prin contact fizic apropiat prelungit cu o persoană diagnosticată cu variola maimuței (monkeypox) sau contact prelungit cu obiecte contaminate ale acesteia. Variola maimuței (monkeypox) nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, cu toate acestea transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care știm că virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Perioada de incubație este de obicei între 6-13 zile de la contact, dar poate varia de la 5 la 21 de zile. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan într-un interval de 14- 21 de zile de la debut.

Transmiterea între oameni se poate realiza și prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile respiratorii mari nu se pot împrăștia pe distanțe mari, pentru transmitere este necesar un contact prelungit față în față.

Măsuri de prevenire

Evident ca în orice boală importată este prevenirea. Pentru aceasta este necesară efectuarea igienei mâinilor, folosind apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool. Este important ca orice persoană cu suspiciune de variola maimuței (monkeypox) să fie izolată, iar cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecție personală adecvate.

Există un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variolei maimuței (monkeypox), iar vaccinul tradițional împotriva variolei umane oferă, de asemenea, protecție. Cu toate acestea, aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă. De menționat că, la nivel mondial populația cu vârste sub 40-50 ani, nu mai beneficiază de protecția oferită de programele anterioare de vaccinare împotriva variolei.