Interviu. „Azi dacă vreau mă voi preface în cocor, iar mâine, din aceeași hârtie aș putea să fiu trandafir”: Povestea pasiunii pentru origami a Alexandrei Baranyi

Alexandra Baranyi are 24 de ani și este profesoară de limba japoneză la Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru”. Pasiunea Alexandrei pentru Japonia a apărut încă din copilărie, iar povestea ei este legată de un cocor din hârtie…

S-a născut și a copilărit la Timișoara. S-a mutat la București atunci când a devenit studentă a Universității Româno-Americane. Anul acesta Alexandra a obținut titlul de Studentul Român Erasmus al Anului (în cadrul Galei LSRS 2021) în urma experienței avute la Universitatea Ritsumeikan din Ibaraki, Japonia.

Dorința ei de a studia limba japoneză nu a pornit de la animațiile japoneze, ci de la origami. În școala primară a întâlnit o profesoară care a învățat-o să facă primul cocor din hârtie. Din acel moment Alexandra crede că și-a găsit menirea, despre care povestește într-un interviu pentru Ziarul Puterea.

Cine ești tu Alexandra și de unde toată această pasiunea pe care nu o are oricine?

Sunt un om care trăiește pentru pasiunea lui. Apetența pentru tot ce înseamnă Japonia am descoperit-o din copilărie și mergând pe drumul oportunităților care mi-au fost oferite pe parcurs, am ajuns azi, la 24 de ani, să fiu profesoară de limba japoneză la Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru”, să monetizez tehnica origami prin propriul business, Origami Friends, să fiu ghid pentru români în Japonia, și multe altele.

Îmi place să spun despre mine că sunt o iubitoare de informație sub toate formele ei. Pentru că studiam deja limba japoneză când am optat pentru studiile de licență, am vrut să-mi deschid orizonturile, așa că am ales Facultatea de Economia Turismului Intern și Internațional din cadrul Universității Româno-Americane. Anul trecut am absolvit programul de masterat, specializarea Afaceri Internaționale în cadrul aceleiași universități și în momentul de față sunt doctorand la specializarea Administrarea Afacerilor.

Cum ai ajuns să studiezi japoneza? Dar la origami cum ai ajuns?

Spre deosebire de majoritatea pasionaților de cultură niponă din generația mea, dorința de a studia limba japoneză nu a pornit de la animațiile japoneze, ci de la origami. Am rămas fascinată încă de la grădiniță de câte secrete se ascund în spatele acestei arte și îmi petreceam mult timp jucându-mă cu modelele pe care le știam atunci. Mai târziu, în școala primară am avut norocul să întânesc o profesoară care m-a învățat să fac primul cocor din hârtie și care mi-a deschis apetitul pentru tot ce înseamnă Japonia. Din acel moment, îmi place să cred că mi-am găsit menirea.

Chiar dacă eram încă la o vârstă fragedă, știam că orice voi ajunge să profesez va avea cu siguranță legătură cu această țară pe care o ador. Mi-am spus atunci că vreau să devin cel mai apreciat ghid pentru români în Japonia. Cu timpul am mai adăugat câteva țeluri pe listă: faptul că vreau să fac din pasiunea pentru origami o afacere practică, să fiu interpret de limbă japoneză foarte priceput și să ajung unul dintre cei mai buni profesori de limbă din România. Sper că sunt pe drumul cel bun în toate cele pe care mi le-am propus.

Centrul de Studii Româno-Japoneze a fost locul în care am evoluat cel mai mult datorită modelelor pe care le-am avut în jur. Șerban Georgescu directorul Departamentului de Studii Asiatice și Diana Peca, directorul executiv, care acum îmi sunt colegi, au văzut potențialul meu și m-au ajutat să cresc frumos.

De ce nu ai rămas în Japonia? Ai avut ocazia?

Călătoresc constant in Japonia, în scop profesional, dar am avut și ocazia de a lucra și a studia acolo. Atunci când eram studentă a Facultății de Economia Turismului Intern și Internațional am beneficiat de un stagiu de practică la un hotel de lux din Okinawa (Laguna Garden). Mai târziu, în timpul masteratului de la Facultatea de Relații Internaționale a Universității Româno-Americane,  am avut șansa să locuiesc în Osaka pentru șase luni, beneficiind de o bursă de studiu Erasmus+ la Universitatea Ritsumeikan din Ibaraki. Tot la Osaka, în timpul studenției, am lucrat la o cafenea din Osaka dar și ca asistent de cercetare al unei profesoare din Noua Zeelandă. Am avut și ocazia de a colabora cu o profesoară niponă pentru o serie de cursuri de origami pe care le-am predat studenților japonezi.

Pot spune că am avut șansa de a rămâne în Japonia și aș putea să mă stabilesc acolo oricând. Dar nu îmi doresc acest lucru, pentru că iubesc România la fel de mult pe cât iubesc Japonia. Vreau să contribui la dezvoltarea relațiilor româno-nipone și să fac parte dintre cei care vor ajuta să se vorbească despre România în străinătate în mod pozitiv.

Călătoriile frecvente pe care le fac în Țara Soarelui Răsare mă ajută să îmi alin dorul de Japonia.

Am înțeles că ești Fecioara norocului…Cum vine asta?

Am fost una dintre cele 50 de fukumusume (ferioare ale norocului) la Festivalul Toka Ebisu Matsuri la altarului Imamiya Ebisu din Osaka. În fiecare an peste 2500 de japoneze aplică la un casting în urma căruia 40 sunt alese. Apoi alte 10 studente străine sunt selectate de la câteva dintre universitățile din zona Kansai.

Înainte de festival are loc un spectacol televizat unde cele 50 de fete trebuie să își folosească talentul și carisma pentru a-i încânta pe spectatori în doar 15 secunde. La finalul evenimentului juriul alege patru fete care vor fi reprezentantele acelui an, iar origami m-a ajutat să fiu una dintre cele alese.  

Pe parcursul celor trei zile de festival, de dimineața până seara noi, fukumusume, aveam datoria de a împărți noroc și fericire tuturor celor peste un million de vizitatori care vin să se roage lui Ebisu pentru prosperitate financiară și bunăstare în anul ce doar a început. Ebisu este unul dintre cei sapte zei ai norocului, care pe vremuri era și cel care îi păzea pe pescari. Astăzi, cum vremurile s-au schimbat, este asociat, de asemenea, oamenilor de afaceri, bogăției și fericirii. Nu voi uita niciodată experiența aceea, unică. Am lucrat intens câte 13 ore în fiecare zi și alte 7 mi le petreceam pe drum și pentru pregătiri. Dar cred că este ceva special la mijloc pentru că nu puteam simți oboseala în acele momente. Eram cuprinsă de o energie și de o fericire imensă, până la urmă, noi eram „responsabile” pentru norocul oamenilor.

Poți defini, ca latură educativă, ceea ce faci?

Prin origami copiii își dezvoltă capacitatea de concentrare și gândirea în spațiu, ca să nu mai menționez despre dexteritate, sau creativitate. Limba japoneză, oricând ai începe să o studiezi, îți deschide perspective. Și nu mă refer aici doar la cele profesionale. Ea îți dezvăluie un mod complet diferit de gândire, un mod aparte de a relaționa cu ceilalți.

 Limba japoneză nu are gen, număr, articol; există mai multe feluri de a o vorbi, în funcție de gradul de politețe; învățarea kanji (caractere din limba chineză), este la rându-i o adevărată provocare pentru cursanți. E un drum lung, însă foarte frumos, care îți va întări caracterul și te va ajuta să te dezvolți.

Planuri de viitor? Acum la asemenea vremuri de pandemie cum se încadrează, ca să zic așa, ceea ce faci tu?

În continuare îmi duc mai departe toate proiectele în care sunt implicată. La Departamentul de Studii Asiatice desfășurăm cursurile online, și avem în vedere dezvoltarea sistemului hibrid pentru când vom putea reveni la clasă. Chiar și în perioada asta noi am organizat conferințe și evenimente, lansări de carte, adaptându-ne la mediul online. Spre exemplu, am susținut de curând un curs de origami studenților din Japonia, de la Universitatea Ritsumeikan, iar feedback-ul a fost pozitiv din partea lor, deși totul s-a întâmplat de la distanță. Departamentul nostru a continuat colaborările cu universitățile partenere din Coreea de Sud și Japonia, organizând constant cursuri și conferințe interculturale, care de asemenea s-au dovedit a fi un mare succes.

În ceea ce privește origami, am dezoltat tehnica foarte mult în zona instalațiilor de artă. Am o serie de lucrări în pregătire pentru viitoarele expoziții din această toamnă. Inspirația o culeg mereu din tot ceea ce mă înconjoară și îmi doresc să pot demonstra lumii posibilitățiile nenumărate pe care o foaie de hârtie ni le oferă. Origami nu este doar o simplă practică sau tehnică, ea poate transmite emoție, și asta o face artă. Activitatea pe care o desfășor în turism a fost afectată de restricțiile pandemiei, pentru că Japonia se numără printre țările în care încă nu se poate călători. Totuși, noi am continuat să dezvoltăm proiectele pe care le avem în lucru, la departamentul Japan by Free Spirit Travel, și plănuim ca în această toamnă să le lansăm.

Tot în perioada asta am început studiile doctorale, specializarea Administrarea Afacerilor. Cercetarea mea are în vedere dezvoltarea unui set de strategii de armonizare a relațiilor de business dintre Japonia și Europa de Est (cu precădere România) prin prisma unei analize comparative a sistemelor filosofice din cele două culturi. Consider că zona diferențelor culturale, mai ales în contextul menționat, nu a fost exploatată la maximum. Și aici intervine filosofia, care facilitează demersul, pentru că prin ea putem ajunge la rădăcina acestor diferențe. În viitor doresc să pun în practică toate rezultatele cercetării, pentru a contribui la o dezvoltare sănătoasă a relațiilor de business româno-nipone și a crește potențialul care există deja.

Dacă ai fi un origami, ce ai fi?

 Asta e frumusețea în origami. Posibilitățile pe care ți le oferă un simplu pătrat de hârtie sunt infinite. Poți realiza din hârtie de la diverse obiecte pe care le ai în jur, animale, chiar portrete ale oamenilor, până la compoziții geometrice care îți taie răsuflarea prin complexitate. Practic, aș putea fi orice mi-aș dori eu. Azi, dacă vreau, mă voi preface în cocor, iar mâine, din aceeași hârtie aș putea să mă transform într-un trandafir. Sunt liberă. Ține numai de mine să dau frâu liber imaginației și curajului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...