Ministrul Sportului: “Putem spera la o medalie la JO de iarnă peste 10-15 ani”

Abia peste 10-15 ani poate spera România la o nouă medalie olimpică la Jocurile Olimpice de iarnă, şi asta doar în condiţiile în care în următorii 4-5 ani va investi în infrastructură şi în cluburile de copii şi juniori, a declarat ministrul Sportului, Eduard Novak.

Ministrul spune că România, care a obţinut o singură medalie olimpică la Jocurile de iarnă, la ediţia din 1968, la Grenoble, are nevoie de infrastructură sportivă pentru sporturile de iarnă la nivelul întregii ţări şi nu doar zonal, cum se întâmplă acum în cazul hocheiului sau biatlonului, pentru a exista o bază de selecţie mai mare. Acesta a acordat un interviu Agerpres, și a dat exemplul Ungariei, care a ajuns în 20 de ani să aibă campioni mondiali în sporturile de iarnă în urma investiţiilor făcute.

Fost practicant de patinaj viteză, Novak afirmă că îi înţelege perfect pe sportivii care sunt obligaţi să antreneze în străinătate pentru a putea ajunge să concureze la Jocurile Olimpice şi a explicat de ce i-a numit „eroi” pe sportivii românii care vor participa la ediţia din acest an de la Beijing.

Ministrul Sportului consideră că România se prezintă cu un număr mulţumitor de sportivi la JO de la Beijing, precizând însă că aşteaptă în continuare explicaţii de la Federaţia Română de Schi-Biatlon pentru locul refuzat. El a precizat că vor exista sancţiuni în urma deciziei luate de FRSB, dar că nu vrea ca sportivii să aibă de suferit din această cauză. Novak a catalogat imposibilitatea ministerului de a interveni în astfel de cazuri „derapaje ale sistemului sportiv din România”. „Adică noi finanţăm şi face fiecare ce vrea, şi nu este corect deloc asta”, a afirmat Eduard Novak.

În ceea ce priveşte aşteptările sale de la această ediţie a JO, Novak a spus că are mari speranţe de la sportivii de la bob şi sanie, care ar putea obţine un loc între primii şase.

Eduard Novak a afirmat că speră ca anul acesta după mulţi ani de tergiversări şi procese în instanţă să se reia construcţia Patinoarului ”Mihai Flamaropol” din Capitală.

Este sportul de iarnă Cenuşăreasa în România? De ce sunt privite astfel aceste discipline?
Da, cred că din păcate s-a creat aşa o discrepanţă între sporturile de iarnă şi cele de vară. Şi asta de foarte mulţi ani şi se vede şi în investiţiile în infrastructură, care s-au făcut mai multe în sporturile de vară. Astăzi pot să spun că la nivel de sporturi de iarnă, poate doar hocheiul este mai dezvoltat, dar numai regional. Şi mă gândesc la zona Harghita, Mureş, Covasna. Dar din păcate Bucureştiul nu are un patinoar. E foarte puţin. Nu avem o pârtie olimpică pentru coborâre, din nou biatlonul se poate practica doar regional, în Harghita şi Predeal. Dacă ne dorim să avem un sport de iarnă puternic atunci ar trebui să investim în mai multe zone din ţară, pentru că munte găseşti în mai multe locuri, nu doar în aceste regiuni. Cred că acesta este unul dintre factorii importanţi pentru care s-a creat această discrepanţă între sporturile de vară şi de iarnă. Dar am avea posibilităţi reale şi în sporturile de iarnă, dacă am face investiţii în infrastructură şi îmi doresc în viitor acest lucru.

La ce anume vă referiţi mai exact?

Cu singur patinoar poţi să creşti deodată trei sporturi olimpice – hochei, patinaj artistic şi patinaj viteză. Iar, pe o pistă de bob pot concura sportivi de la 8 discipline. Cu nişte investiţii nu foarte mari cred că putem să dezvoltăm sporturile de iarnă. Am văzut acest exemplu şi în Ungaria, cu sportivi care la începutul anilor 90 veneau în România să înveţe să patineze şi acum sunt campioni mondiali şi olimpici. Dar au investit în infrastructură, în fiecare oraş mare au construit patinoare, au investit în copii şi juniori şi ăsta este rezultatul după 20 de ani. Şi la fel au făcut şi la hochei.

Sunteţi fost practicant de patinaj viteză, ştiţi care sunt neajunsurile în sporturile de iarnă, dar absenţa unui patinoar în Bucureşti cred că spune multe. Când va avea Capitala patinoarul despre care s-a tot vorbit?

Nu se pune problema demolării construcţiei de la ”Mihai Flamaropol”. Va fi o expertiză făcută. Legat de patinoarul ”Flamaropol” pot să spun că s-au mişcat nişte lucruri în sens pozitiv. Acest patinoar a fost în proces şi proiectul era blocat, dar am avut discuţii şi cu constructorul, şi cu primarul, şi până la urmă constructorul s-a retras din acest proces. Acum acest patinoar este liber de orice angajament. Am avut o discuţie şi cu primarul Nicuşor Dan, ca primăria să finalizeze patinoarul sau să îl cedeze la CNI pentru finalizare. Cred că lucrurile au început să se mişte acolo. O să mai avem discuţii pe această temă în curând. Îmi doresc foarte mult ca anul acesta să se concretizeze ceva şi să fie o dată certă de începere a lucrărilor.

Revenind la Jocurile Olimpice de iarnă, când credeţi că va îndrăzni România să spere din nou la o medalie olimpică? Au trecut deja 54 de ani de la ultima.

Pentru asta avem nevoie în România de minimum 10 patinoare în diferite localităţi. Vorbim de Cluj, Iaşi şi în marile oraşe, iar pe lângă patru-cinci echipe de copii şi juniori şi să existe şi echipă mare. Tot în aceste localităţi să înceapă dezvoltarea patinajului artistic şi a patinajului viteză. Am avea nevoie de două patinoare de viteză în România şi cred că dacă aceste investiţii se vor realiza în următorii patru-cinci ani, atunci peste 10-15 ani cred că România ar putea participa cu o delegaţie similară ca la Jocurile Olimpice de vară şi spera la câteva medalii olimpice. Nu este complicat, primul pas este legat de infrastructură, investiţii în rândul copiilor şi juniorilor şi în antrenori şi sigur vor veni şi rezultatele.

Consideraţi că sporturile de iarnă sunt prea scumpe, acesta fiind un motiv pentru care nu sunt atractive pentru români? Suntem prea săraci pentru sporturile de iarnă?
Nu, noi nu suntem o ţară săracă, cred că am depăşit această fază. Se cheltuie foarte mulţi bani în alte locuri. Nu cred că asta face diferenţa. Diferenţa o face implicarea şi managementul şi oferirea posibilităţii copiilor de a face sport. Şi când mă refer la management, spun că degeaba construiesc infrastructură, dacă nu reuşesc să găsesc antrenori care îşi dedică viaţa copiilor. Eu cred că astăzi este mult mai uşor să construieşti ceva decât să manageriezi. Spre exemplu, sunt foarte multe bazine în România care sunt închise. Au fost construite cu foarte mulţi bani şi acum sunt închise. De aceea consider că Ministerul Sportului trebuie să fie organul care vizează orice baza sportivă şi care ajută la dezvoltarea sportului local. Nu toţi primarii ştiu ce este bine să se facă în zona respectivă, cum trebuie să se facă. Şi atunci, îmi doresc ca prin această strategie a sportului acest lucru să fie reglementat, şi atunci toate investiţiile în sport ar fi mult mai bine folosite.

I-aţi numit eroi pe sportivii care participă la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, de ce?

Păi vă daţi seama că nefiind infrastructură şi echipamente… Bobul şi sania trebuie să se pregătească cinci-şase luni afară şi patinajul viteză. Chiar şi campionatele naţionale se organizează în afară şi cu toate acestea reuşesc să îşi obţină cotele de calificare. Eu ştiu foarte bine prin ce trec şi ce sacrificii fac pentru a practica sportul. Şi nu sunt sporturi cu mari beneficii financiare.

Da, eu cred că dacă ne uităm la condiţiile noastre, eu zic că suntem bine. Evident că tot timpul este loc de mai bine, dar eu zic că suntem bine.

Care sunt aşteptările dumneavoastră de la această ediţie a Jocurilor Olimpice?

În primul rând sportivii să concureze cu onoare şi să dea maximum. Cele mai mari speranţe le am de la bob şi sanie. Acolo văd o clasare în top 6, ar fi ceva frumos.

Aţi luat atitudine în scandalul legat de locul refuzat de Federaţia Română de Schi-Biatlon pentru Jocurile Olimpice, dar nu aţi detaliat. Spuneţi-mi, dacă eraţi în conducerea acestei federaţii aţi fi acceptat acel loc?

Normal că l-aş fi acceptat. Aici cred că este lipsa de sensibilitate a conducătorilor unor federaţii în asemenea cazuri, când sportivii stau şi se pregătesc tot anul şi visează să ajungă la Jocurile Olimpice şi tu, care ai posibilitatea să trimiţi pe cineva acolo, şi nu mă refer la niciun nume, tu nu trimiţi, efectiv nu foloseşti acel loc… Eu cred că tot ce a finanţat Ministerul Sportului în ultimii patru ani şi Comitetul olimpic pentru ca această federaţie să-şi atingă obiectivul şi să trimită cât mai mulţi sportivi nu are sens. Acestea sunt derapajele sistemului sportiv din România, faptul că nu avem noi ca autoritate aproape nicio putere de implicare în deciziile interne ale federaţiilor. Adică noi finanţăm şi face fiecare ce vrea şi nu este corect deloc asta.

Vor exista sancţiuni mai mari pentru Federaţia Română de Schi-Biatlon?

Da, cu siguranţă nu s-a terminat. Vrem să găsim soluţii şi să vedem cum putem să avem un control mult mai puternic asupra lor şi să nu se mai întâmple astfel de lucruri. Trebuie să justifice la un moment dat oficial această federaţie cum se poate, ca având acel buget şi acel loc, efectiv să refuze să trimită un sportiv acolo. Trebuie analizat şi trebuie să luăm nişte decizii concrete. Am văzut că COSR a suspendat finanţarea federaţiei, dar eu nu vreau ca sportivii să sufere aş vrea ca persoanele din conducerea federaţiei se dea un răspuns.

Acesta este motivul pentru care Federaţia Română de Schi-Biatlon nu se găseşte în Liga de Aur?

Nu, nu aceasta este motivul. Motivul este că nu au efectiv rezultate. Trebuie să ştiţi că este a doua federaţie cu cel mai mare buget după canotaj, dacă luăm în calcul cei patru ani de ciclu olimpic. Tu nu poţi să pretinzi să fii în Liga de Aur printre federaţii care au medalii la Europene, Mondiale şi Jocurile Olimpice.

România va participa la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing (4-20 februarie) cu 22 de sportivi, la sanie, bob, schi alpin, schi fond, sărituri cu schiurile, biatlon şi patinaj viteză.