Interviu în exclusivitate. Rabinul șef al comunității evreiești din România, Rafael Shaffer

„Sunt oameni care au văzut foarte mult și viziunea lor a rămas foarte îngustă. Lărgimea viziunii ține numai de om, nu de societate. Și cine pierde sunt oamenii cu o viziune îngustă. Nu au probleme, nu au întrebări, sunt foarte fericiți”, spune Rabinul șef al comunității evreiești din România, Rafael Shaffer.

Născut la Arad în anul 1957, într-o familie de medici, Rabinul Rafael Shaffer, a plecat în 1972 în Israel. Aici a studiat matematica, informatica și filosofia, iar timp de 8 ani a lucrat ca programator în armată și la o importantă firmă de informatică. La vârsta de 28 de ani a decis să se dedice studiului religiei ebraice, iar în anul 2017 a devenit Prim-Rabin al Federației Comunităților evreiești din România.   

În interviul acordat în exclusivitate pentru Puterea.ro, Rabinul Rafael Shaffer vorbește deschis despre specificul religiei iudaice, despre rolul și rostul religiei, într-o societate din ce în ce mai tehnologizată, despre aspecte care țin de viața cotidiană, marcată acum de pandemia de COVID-19 și despre diverse tipuri de mentalitate.

Rep: În mod tradițional rabinii sunt priviti atât ca lideri spirituali, cât și ca oameni înțelepți care pot oferi sfaturi celor care au probleme lumești. Până la urmă rabinul este un simplu cleric, sau un îndrumător al comunității în toate probleme pe care le întâmpină aceasta? Cât de interdependente sunt partea religioasă și cea laica? Putem să privim rabinul mai mult ca pe un învățător?

Rabinul Rafael Shaffer:

În primul rand rabinul nu este cleric în sensul creștin al cuvântului, adică funcția lui nu este o funcție sacerdotală.

Deci funcția nu este de oficiere, ci este o funcție de îndrumare religioasă. Dar religia iudaică este foarte amplă și se ocupă de foarte multe aspecte. Se ocupă nu doar de ritualul de rugăciune, ci și de ceea ce este permis și interzis, se ocupă de relații comerciale, se ocupă de relații în cadrul familiei sau de relații intre copii și părinți. Toate aceste subiecte sunt privite din punctul de vedere al învățăturii iudaice și pentru că este atat de amplă, fiind și o metoda de studiu, o metoda analitică lucida, ne oferă inclusiv instrumentele prin care putem să abordam și problemele pe care nu le am cunoscut până acum.

Rep: Practic să înțelegem că iudaismul abordează viața omului din toate perspectivele. Atât din perspectiva spiritual cât și din cea materială.

Rabinul Rafael Shaffer:

Se străduiește. Și mai mult, dă învățatului instrumentele să se confrunte cu situații care încă nu s-au născut.

Rep: Pentru că ați vorbit despre această comparație între iudaism și creștinism. Creștinii practic se raportează la cartea sfântă, la Biblie. În iudaism, pentru că există această abordare generală, care este cartea sfântă? Care este partea religioasă? În care scripte apare doar partea religioasă?

Rabinul Rafael Shaffer:

Această diviziune dintre religie si viață nu este relevantă în iudaism. Pentru a răspunde care este cartea care ne ghidează, trebuie să vă spun că în viziunea iudaică Tora a fost primită în două părți. O parte textul scris și o parte prin tradiție orală, care a fost așternută pe hârtie doar 1.500 de ani după aceea, dar a trecut din generație în generație. Și această învățătură orală, care a trecut din generație în generație, s-a cristalizat în forma ei de baza, în Talmud, în urmă cu circa 1.500 de ani.

Aș putea spune că Talmudul este cartea noastră de căpătai și are 20 de volume.  Toate edițiile Talmudului au același număr de pagini. Cea ce diferă de la ediție la ediție este numărul de volume. Cea pe care o am eu conține 2400 de file. Este un text foarte concentrat, iar dacă înveți o filă pe zi, ceea ce reprezintă un efort, ai nevoie cam de șapte ani, ca să înveți tot textul. Deci este o lucrare de dimensiuni enorme și ea este de fapt baza prin care privim lumea.

Rep: Ce pilde oferă Tora?

Rabinul Rafael Shaffer:

Tora scrisă o cunoașteți. Tora orală are două părți. O parte se numește Halaha, Legea, care este o încercare de a clarifica legea în diferite cazuri, argumente, dispute, concluzii, care la rândul lor sunt tălmăcite în generații. Fiecare le tălmăcește în felul lui. Și aceasta este baza. Și încă o parte, care se numește Agada, Istorisiri. Dar nu istorisiri pentru a povesti, ci mai degrabă pilde, multe din ele ermetice, din care ai de tras înțelepciune.

Rep: Știu că ați fost în tinerețe informatician. Putem spune că ați fost printre pionierii IT-ului la nivel mondial, într-o perioadă în care, din câte am aflat și eu, erau calculatoare cu cartelă. Adică ceea ce se numea atunci calculator acum ar fi un artefact. Ați prins practic începutul informaticii la nivel mondial.

Rabinul Rafael Shaffer:

Lucruri pe care eu le știam doar ca idei noi, au devenit astăzi practica de zi de zi. A fost o senzație nu chiar de pionierat, dar am fost printre primele generații.

Rep: Credeți că este un atuu pentru un lider religios să aibă experiență atât în zona tehnică și științifică, dar și în zona religioasă? Cum se împacă cele două viziuni? Adică abordarea științifică și abordarea religioasă, cea spirituală.

Rabinul Rafael Shaffer:

Dacă vedem o contradicție între ele, este doar aș spune la nivel de prioritate. Care este în frunte. Și acolo sunt ciocnirile. Sunt două abordări diferite.

Orice om civilizat știe să abordeze o problemă din două unghiuri diferite și nu se sperie atunci când două abordări aduc două concluzii care se bat cap în cap. Sunt două metode, fiecare cu rațiunea ei, fiecare cu puterea ei, fiecare cu punctele ei slabe. Trebuie să știi să o folosești pe fiecare din ele la locul ei. Dacă știi să le înțelegi, ele se împacă minunat.

Rep: Practic totul pornește de la capacitatea de a înțelege rolul fiecăreia. Și al credinței și al științei.

Rabinul Rafael Shaffer:

Da. Este un abuz de putere în folosirea științei pentru pentru a stabili morala și este un abuz al religiei dacă o folosești pentru a descoperi fapte științifice.  

Știința nu-ți poate dicta conduita, iar atunci când a fost folosită știința pentru a dicta conduita s-a ajuns la aberații groaznice. Și la fel, religia chiar dacă are și ea o cosmogonie. Și nu o spun astăzi când cosmogonia pe care o reprezintă religia a fost contrazisă de cercetările științifice, vorbesc despre lucruri care au fost spuse în urmă cu 1000 de ani. Acea cosmogonie pe care o reprezintă religia e o pildă, o pildă care vine să ne învețe repere morale.

În ceea ce privește pregătirea în domeniul IT și dacă o consider un atu.

Am văzut cum colegii mei, primii programatori, în orice domeniu în afara programării în care s-au implicat, au reușit foarte bine. Pentru că programarea îți creează o rigoare a gândirii, o capacitate de organizare. Din punctul de vedere al IT-istului, care face constant un efort de gândire și de sistematizare, lucrurile se încheagă imediat, acolo unde alți oameni nu reușesc să pună în context anumite elemente.

Rep: Practic putem să spunem că un IT-ist are o logică mai bună decât alți oameni.

Rabinul Rafael Shaffer:

E mult mai antrenat în munca grea. Să nu credeți că IT-iștii câștigă bani ușor. Câștigă bani buni, dar muncesc.

Și prin această muncă dobândesc capacitatea de a organiza. De exemplu, dacă particip la o ședință și discuția este dezlânată, eu țin minte, fără efort, de unde am pornit și care sunt punctele care au rămas deschise.

Capacitatea de IT-ist mă ajută să sistematizez. Când a rămas un punct neacoperit, l-am ținut minte. Nu ca un efort. Este vorba despre gândire sistematică.

Rep: Este o meteahnă, dacă o putem numi așa, a societății în general să considere că cel care lucrează mai mult cu intelectul muncește mai puțin decât cel care lucrează cu forța fizică. Ce creează impresia că acela care lucrează cu mușchii muncește mai mult decât cel care lucrează cu creierul?

Rabinul Rafael Shaffer:

Este vorba despre necunoaștere. Adică un om care a lucrat cu mușchii și nu a lucrat ca IT-ist, nu își poate închipui și munca de IT-ist pentru că n-a făcut niciodată asta. Nu poate înțelege cum un IT-ist, dacă nu merge un program și trebuie să fie gata poimâine, lucrează zi și noapte cu o concentrare maximă. Nu-i este cunoscut acest gen de efort.

Rep: Logica, bat-o vina, nu este pentru toți.

Rabinul Rafael Shaffer:

E pentru toți. Dar pentru un IT-ist ea este firească.

Lucruri care pentru un „laic” cer efort, pentru un IT-ist sunt automatisme. Ei se confruntă cu probleme logice mult mai complexe.  

Rep: Un IT-ist are logică pentru că este IT-ist, sau devine IT-ist pentru că are logică?

Rabinul Rafael Shaffer:

Dacă nu reușește să-și dezvolte logica, atunci nu rezistă în meserie.

Rep: Trăim într-o perioadă dificilă și incertă, iar oamenii sunt din ce în ce mai des izolații și unii, paradoxal, chiar apreciază această stare de izolare. Se simt confortabil în această stare de izolare, nu mai simt nevoia să intre în contact cu semenii lor, sunt mulțumiți cu modul de viață oferit de mijloacele tehnologice modern. Practic intră într-un confort care-i înstrăinează. În această situație cum este afectată credința, religia? Mai are nevoie omul modern să își îndrepte atenția spre divinitate? Consideră că este suficient să fie înconjurat de aparatură tehnică? Mai simte nevoia să aibă o responsabilitate dată de existența unei forțe superioare care se află deasupra noastră și ne veghează, sau pur și simplu se mulțumește să viețuiască în confortul oferit de tehnologia modernă?

Rabinul Rafael Shaffer:

Aș spune mai degrabă că se complace în această izolare. Nu că este bine. Se complace în ea. Această izolare are un impact foarte nefavorabil asupra activităților religioase, adică mulți își fac socoteala și chiar vin cu justificări, că este periculos acum să vină la sinagoga. De ce să vin? Și se obișnuiesc să nu vină. Îmi închipui că la fel este și la biserică, la moschee, la toate cultele. Oamenii se obișnuiesc să se rupă de societate.

În mod normal religia este practicată in comunitate. Comunitatea are un rol foarte mare. Există și religia omului singur cu Dumnezeu, dar religia are aspecte obștești foarte mari. Adică să-i lăsam omului libertatea de conștiință, fără a-i lăsa libertatea de a-și practica public religia, reprezintă o restrângere foarte gravă. Asta ține de religie și nu de credință. Iar omului, oriunde ar fi, problemele existenței îi ridică întrebări legate de credință, între oameni, sau fără a fi între oameni. Am observat că oameni care publicau mai mult pe linie culturală, au început să publice pe teme religioase și au audiență. Deci izolarea a dus pe de o parte la o slăbire a vieții religioase, a vieții de cult, dar pe de altă parte văd pe facebook o creștere a interesului pentru subiectele legate de credință.

Rep: Tehnologia actuală ar putea să ajute, dar doar pe cei care sunt interesați să aprofundeze?

Rabinul Rafael Shaffer:

Nu atât tehnologia, cât izolarea adusă de pandemie.

Rep: Practic putem spune că nu sunt total pierduți cei care, totuși, chiar și in această perioadă vor să aprofundeze această latură a credinței.

Rabinul Rafael Shaffer:

Nu doar că nu sunt pierduți, este o schimbare. Mai puțină implicare în comunitate, dar mai mult interes față de religie în mediul virtual.

Rep: Poate omul singur, fără îndrumare să ajungă la concluzii corecte în ceea ce privește credința?

Rabinul Rafael Shaffer:

Teoretic da, dar e un subiect foarte spinos. Este un subiect care nu-ți dă control. În fizică daca o iei razna, faci experimentul care te îndreaptă. În religie nu ai ceva care să te îndrepte și cei mai mulți oameni care au luat-o singuri, de capul lor, n-au ajuns bine. Teoretic se poate, dar practic, puțini reușesc.

Este nevoie de o ghidare. Fără ghidare, sunt foarte multe capcane pentru om. Este foarte ușor să ne furăm singuri căciula în probleme de religie, este foarte ușor să ne pierdem echilibrul. Pentru a păstra echilibrul în probleme religioase, e neapărat nevoie de îndrumare.

Rep: Această societate super tehnologizată, dar lipsită uneori de exercițiul îndrumării în credință, cum ar putea evolua, spre ce s-ar putea îndrepta? Pentru ca istoric vorbind, au existat perioade în care omul s-a crezut Dumnezeu. La ce au dus aceste perioade? În ce s-a transformat acel om care s-a substituit divinității?

Rabinul Rafael Shaffer:

Pot să dau trei exemple: Hitler, Stalin și Mao. Împreună au pe conștiință mai mult de 100 milioane de oameni.

Rep: Practic omul care își abandonează credința și se substituie divinității devine un monstru?

Rabinul Rafael Shaffer:

Nu neapărat, dar e mult mai greu de oprit din a deveni un monstru. Nu neapărat toți fac asta. Pot fi atei foarte cumsecade, dar poate cea mai puternică frână îi lipsește. Sunt atei foarte cumsecade, oameni care se nasc cu un caracter bun, bine educați, al căror comportament va fi foarte frumos. Pe cei răi nu poate nimeni să îi oprească.

Dar nu suntem într-o lume fără de îndrumare. Societatea tehnologică ne oferă îndrumare. Eu, cel puțin, știu că primesc în spațiul virtual foarte multe întrebări. Sunt întrebări de îndrumare și răspund oamenilor. Eu nu văd lumea tehnologică precum o entitate diferită, doar ea permite o mai bună comunicare. Ajunge mai ușor la informații cel care dorește îndrumare. O poate primi astăzi mult mai ușor decât în urmă cu 10 ani. Atâta tot.

Rep: Până la urma ajungem să vorbim de fapt despre esența umană? Cel care dorește să fie rău, e rău și cel care dorește să fie bun, e bun, indiferent de context?

Rabinul Rafael Shaffer:

Nu sunt de acord cu această simetrie, pentru că oamenii își doresc să fie buni și se simt bine când fac bine și se simt rău când fac rău.

E mai grav un abandon. Adică nu putem prezenta simetric, pentru că natura umană are în ea dorința de bine și senzația de bine când face bine.

Rep: Și atunci cei care ajung să facă rău, au o problemă de percepție, au o problemă fizică, este vorba de frustrare? Pentru că sunt și oameni care au o plăcere când fac rău.

Rabinul Rafael Shaffer:

Da, da. Le lipsește tăria să facă bine.

Rep: Practic e un abandon al căii bune?

Rabinul Rafael Shaffer:

Se complace. E un abandon.  

Vorbesc despre lucruri care au fost cercetate. Pentru a scoate oameni din depresie, fără a folosi medicamente, una din căi este să-i îndemni să facă bine. A fost cercetată această stare de bine care este creată de faptele bune.

Rep: În aceste condiții, cât de important este voluntariatul? Nu pentru că ți-l cere cineva, pur și simplu pentru că tu ca om vrei să-i ajuți pe semenii tăi.

Rabinul Rafael Shaffer:

Ne ține în viață. Am un coleg de școală, coleg de an. Tatăl lui are cam 90 de ani, sau se apropie de 90 de ani și continuă să activeze ca voluntar. Banii nu îi lipsesc, are și el pensia lui, dar voluntariatul pe care îl face îl ține în viață. Este o afirmație în Talmud: „săracul este considerat ca și cum ar fi mort”.

De ce mort?! Pentru că nu poate să dea altora. Omul care nu poate să facă un bine celor din jur este considerat mort.

Rep: În perioada asta mercantilă, toată lumea se gândește la bani. Sunt puțini care se gândesc la ajutorul dat în afara materialului.

Rabinul Rafael Shaffer:

Asociații caritabile nu știu dacă erau în vremea comunistă, în România, dar, în ultimii ani, au fost deschise multe instituții caritabile, atât pe bază religioasă, cât și fără bază religioasă și oamenii donează.

Rep: Aceste asociații caritabile apărute în perioada democrației vin să suplinească o lipsă de solidaritate a societății în general? Se simte nevoia unui mecanism care să-i aducă înapoi pe oameni împreună?

Rabinul Rafael Shaffer:

Pe plan macro poate. Eu cred că aceste organizații, oamenii participă la ele, ori cu donații, ori cu voluntariat, din nevoia de a face bine.

Rep: Deci în orice regim am fi, oamenii simt nevoia să își ajute semenii.

Rabinul Rafael Shaffer:

Exact. E o nevoie pe care e important să o recunoaștem.

Rep: Putem spune că asta ne definește în principal pe noi ca oameni: dorința de a-ți ajuta aproapele ?

Rabinul Rafael Shaffer:

E o caracteristică, dar nu e suficientă pentru a fi definitorie. Omul e mult prea complex pentru a fi definit în 10 cuvinte.

Rep: Pentru că am vorbit despre fapte rele, nu putem să uităm de Holocaust. Se referă Holocaustul doar la evrei, sau trebuie să extrapolăm și să ne referim la pericolul pe care l-ar putea întâmpina oricine, dacă s-ar repeta anumite conjuncturi?

Rabinul Rafael Shaffer:

Oricine ar putea fi vizat. Nu e un privilegiu evreiesc, dacă pot spune așa. 

Rep: Practic Holocaustul este o pildă pe care ar trebui să o învățăm toți?

Rabinul Rafael Shaffer:

Trebuie să știm de ce este fiecare din noi în stare, pentru că fiecare din noi e un potențial ucigaș, dacă este supus unei anumite propagande și unei anumite presiuni sociale. Aproape din fiecare din noi se poate scoate un ucigaș. Trebuie să fim conștienți de acest lucru și să ne fie frică de noi înșine, adică să fim atenți să nu derapăm, să ne ținem bine de valorile noastre morale, pentru că putem aluneca foarte ușor.

Rep: De ce ar trebui să îi fie omului mai mult teamă? Să îi fie mai mult teamă că ar putea deveni victimă, sau să îi fie mai mult teamă că ar putea deveni criminal?

Rabinul Rafael Shaffer:

Să îi fie mai mult teamă că poate deveni călău, pentru că omul oarecum se poate apăra să nu devină victimă, dar este mult mai greu să se apare să nu devină călău. Pentru că mulți călăi au fost oameni cumsecade, oameni șterși, oameni cu nimic deosebit, oameni care nu s-au văzut, care au indeplinit dispoziții.

Rep: Practic ei au considerat că acționează corect.

Rabinul Rafael Shaffer:

Da. Deci fiecare din noi poate să fie supus unor asemenea derapaje. Asta este mare vină a Holocaustului.

Rep: Pentru că vorbim despre comunitatea evreiască, în ce stadiu se mai află Muzeul Evreiesc? Ce ajutor ar trebui să mai ofere autoritățile?

Rabinul Rafael Shaffer:

Nu sunt implicat în detalii, știu că a fost găsită o clădire, știu că se lucrează, dar nu sunt implicat în detalii. Dacă vor avea nevoie de informații, de exponate, îi voi ajuta cu dragă inimă.

Rep: În această perioadă tulbure, în care ne confruntăm cu tot acest spectru al pandemiei, care ar fi sfatul rabinului pentru orice om care se luptă cu problemele zilnice?

Rabinul Rafael Shaffer:

Fiecare om este altfel, fiecare om are nevoie de altceva. Ca să dau un răspuns general. Pe de-o parte, pe cât putem să ne protejăm, dar după ce am îndeplinit toată strădania de a ne proteja, să fim optimiști.

Rep: Putem spune că teama ar putea fi învinsă prin optimism?

Rabinul Rafael Shaffer:

Da, dar optimismul nu e un buton pe care apeși și dă teama la o parte. A învăța cum să te confrunți cu teama e o muncă de-o viață. Teama e o atitudine și optimismul e o atitudine. Teama se prezintă mascată, ca și cum ar fi reală.

Rep: Omul ar trebui să învețe să trăiască cu o situație, să aibă acea teamă care-i dă niște limite, dar să meargă mai departe și să nu se blocheze în teamă ?

Rabinul Rafael Shaffer:

Gestionarea fricii e una din marile probleme cu care se confruntă fiecare din noi, pentru că frica, teama nu sunt raționale. Nici optimismul nu e rațional.

Rep: Putem învăța să alegem?

Rabinul Rafael Shaffer:

E o muncă de-o viață. Nu apeși pe buton și devii optimist.

Rep: Poate să învețe omul singur, fără îndrumare, sau și aici are nevoie de îndrumare?

Rabinul Rafael Shaffer:

Și aici nu strică îndrumarea, dar se poate și fără.

Rep: Câți reușesc singuri?

Rabinul Rafael Shaffer:

Destul de mulți. Este o problemă mult mai simplă decât problema credinței. Pot reuși destul de bine și fără îndrumare. Îndrumarea nu ajută aici atât de mult.

Rep: Nici măcar puterea exemplului?

Rabinul Rafael Shaffer:

Da, desigur, dacă te afli între oameni optimiști, e molipsitor. Și invers.

Rep: Practic societatea contribuie la formarea unui om, într-un sens sau altul?

Rabinul Rafael Shaffer:

Clar. E cunoscut, arhicunoscut.

Rep: V-am întrebat pentru că sunt oameni la ora actuală care spun că lor societatea nu le oferă nimic, că pot să trăiască foarte simplu în afara societății.

Rabinul Rafael Shaffer:

Ei nu trăiesc în afara societății. Ei își aleg o părticică din societate, pe care și-o doresc, atâta tot. Nimeni nu trăiește în afara societății. Astăzi suntem cu toții conexați, trăind în societate.

Rep: Asta îmi aduce aminte de un proverb budist, care s-a transformat și într-o zicală în China: să nu trăiești ca broasca pe fundul fântânii. Practic zicala se referă la o broască născută pe fundul unei fântâni, care când privea în sus, vedea practic o bucată de cer și credea că acela este tot cerul.

Rabinul Rafael Shaffer:

Oamenii trebuie să știe să își lărgească orizontul. Omul nu se naște cu un orizont larg.

Rep: Dar poate fi lăsat acest lucru doar la latudinea voinței omului, sau este nevoie ca mai mulți factori, printre care și societatea și religia să contribuie, pentru a-l determina pe acel om să își lărgească orizontul?

Rabinul Rafael Shaffer:

Dacă vine un ajutor din afară e bine venit.

Rep: Nu este nevoie totuși să i se impună și niște rigori, de către societate în ansamblu?

Rabinul Rafael Shaffer:

Cine s-o facă? Din orizontul lui? Nu îmi plac propozițiile al căror subiect este „se”. Acest „se” care e de vină pentru toate relele. Nu „se vrea”. Cuvântul „se”, nu vrea!

E ceva de dorit, dar nu ceva ce poate fi impus. Vor rămâne omeni cu orizont îngust. Orizontul nu e ceva ce poate fi lărgit din afară.

Rep: Dacă voința nu vine din ambele părți, cineva pierde. Cine pierde aici mai mult?

Rabinul Rafael Shaffer:

Depinde de om. Sunt oameni care au văzut foarte mult și viziunea lor a rămas foarte îngustă. Lărgimea viziunii ține numai de om, nu de societate. Și cine pierde sunt oamenii cu o viziune îngustă. Nu au probleme, nu au întrebări, sunt foarte fericiți.

Rep: Fericirea celui sărac cu duhul, cum s-ar zice. Se spune că ei vor moșteni pământul. Întotdeauna m-am întrebat, ce vrea să spună de fapt această pildă?

Rabinul Rafael Shaffer:

Nu e o sintagmă evreiască, deci…

Rep: Mi-a plăcut eschiva. Mulți răspund la întrebări, dar sunt puțini cei care dau răspunsuri înțelepte…

Aceasta a fost întotdeauna visul meu, să aduc bucurie. În jurul meu oamenii să crească, să se simtă bine.

Când exprimi idei, nu îți este frică să te audă cineva și vorbești cu glas tare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...

Ultimele articole