Între ciocanul NATO și nicovala deficitului bugetar: Ciolacu admite că a amânat cheltuielile pentru apărare

Prim-ministrul român Marcel Ciolacu a recunoscut că o parte din cheltuielile militare angajate în 2023 au fost, de fapt, amânate și derulate în ianuarie și februarie 2024. „Am finalizat toate contractele așa cum am promis,” a declarat premierul Ciolacu când a fost întrebat despre cheltuielile pentru apărare raportate de NATO la doar 1,6% din PIB în 2023, în comparație cu cifrele de până la 2,5% raportate de autorități.

Cu alte cuvinte, România a încheiat contractele de apărare așa cum fusese planificat inițial, dar o parte din cheltuielile asociate au fost amânate pentru 2024.

Deși prim-ministrul Ciolacu nu a menționat acest lucru, motivul unei astfel de operațiuni ar putea fi unul singur: îndeplinirea țintei de deficit public de 5,7% din PIB stabilită pentru 2023 în fața Comisiei Europene. Cu toate acestea, acest lucru a pus presiune suplimentară asupra deficitului bugetar din acest an.

Deficitul bugetar al României a ajuns la 1,67% din PIB în primele două luni ale anului 2024, în creștere față de 1,07% înregistrat în urmă cu un an, potrivit datelor preliminare neoficiale.

Angajamentele asumate trebuie onorate. Nu pentru ei, pentru noi.

Trump a amenințat, nu demult, că rău-platnicii NATO vor fi lăsați să se descurce singuri cu Rusia. Iar România face față cu mare dificultate obiectivului de a dedica 2,5% din PIB cheltuielilor militare. Reiese de aici că eforturile României trebuie să vizeze neabătut liniile recomandate de șefii NATO. Sigur, Trump nu e încă Președinte. Chiar și așa, e bine să ne facem lecțiile. Și, o spun foarte mulți, suntem mult prea aproape de Rusia hrăpăreață ca să nu fim pregătiți pentru orice.

În esență, atât declarațiile lui Trump cu privire la necesitatea ca statele membre NATO să contribuie cu 2,5% din PIB la cheltuielile de apărare, cât și afirmațiile lui Marcel Ciolacu despre amânarea cheltuielilor militare din 2023 pentru a respecta limitele de deficit public, subliniază presiunile și dificultățile pe care le exercită sau le întâmpină guvernele în gestionarea finanțelor publice în contextul angajamentelor internaționale și al priorităților interne. Ambele situații indică necesitatea unui echilibru între cheltuielile de apărare și celelalte nevoi bugetare, având în vedere constrângerile și obiectivele financiare.