Ion Iliescu și dosarul Revoluției: un fost analist CIA aduce o altă perspectivă

Moartea fostului președinte Ion Iliescu, la vârsta de 95 de ani, a readus în prim-plan disputele legate de violențele de după Revoluția din 1989. Pentru mulți români, Iliescu rămâne mai degrabă omul care a trădat Revoluția decât liderul care a deschis calea democrației. I se reproșează Mineriada din iunie 1990 și faptul că Securitatea nu a fost trasă la răspundere. Totuși, fostul analist CIA Richard Andrew Hall spune că această imagine este construită mai mult pe furia retrospectivă decât pe o analiză echilibrată.

Ion Iliescu: O moștenire controversată

„Iliescu era deja un anacronism politic în 1990. Faptul că a insistat să rămână activ, să candideze și să fie președinte, i-a ruinat modul în care este perceput. Multe dintre reproșuri sunt despre ceea ce a făcut ulterior, nu despre decembrie 1989”, afirmă Hall, pentru Balkan Insight.

Hall subliniază că românii tind să amestece greșelile ulterioare cu evenimentele din 1989.

„Pentru că Iliescu este vinovat pentru Mineriada din 1990, asta nu înseamnă că acuzațiile privind rolul său în decembrie 1989 sunt adevărate. Un om trebuie judecat pentru acțiunile lui dintr-un moment precis, nu retroactiv”, spune fostul analist.

Exclusiv

08:33, 11.08.2025 • POLITICĂ

O burghezie în colaps: cum a venit comunismul peste Dinu Zamfirescu. Ion Iliescu, colegul de școală, tăcut

20:11, 09.08.2025 • POLITICĂ

Călin Georgescu își justifică tăcerea după moartea lui Ion Iliescu. Acuză actualul sistem de „falsă meritocrație”

În timpul Mineriadei, șase oameni au murit și peste o mie au fost răniți. Însă Hall atrage atenția că aceste violențe nu pot fi puse pe același plan cu haosul Revoluției.

Costul tranziției

Comparând România cu alte țări est-europene, Hall vorbește despre un „cost al tranziției”. În Polonia sau Ungaria, schimbarea regimului a fost negociată, în timp ce România a trecut printr-o tranziție sângeroasă.

„Iliescu a fost costul tranziției din cauza momentului și a felului în care a decurs aceasta”, explică el.

Totuși, Iliescu nu a rămas doar cu pete negre în bilanț. România sub conducerea lui a mers spre NATO și Uniunea Europeană. „Ideea că era un agent rus este absurdă. România a rămas ferm pe direcția occidentală, iar asta a contat enorm pentru Statele Unite”, susține Hall.

Un punct central al dosarului Revoluției rămâne existența „teroriștilor”. În decembrie 1989, peste 1.100 de oameni au murit și alți 3.300 au fost răniți. Indictarea lui Iliescu în 2019 susținea că acești „teroriști” erau o invenție, o diversiune pentru a ascunde rolul armatei.

Hall respinge această teorie. „Da, teroriștii au existat. Era vorba despre dezinformare, război radio-electronic și focuri sporadice menite să creeze panică. A fost o contra-revoluție eșuată, pusă în mișcare de oameni din Securitate”, explică el.

Pentru Hall, greșelile lui Iliescu din decembrie nu au fost crime planificate, ci erori. Una dintre ele a fost întârzierea execuției Ceaușeștilor.

„Dacă ar fi fost executați pe 22 decembrie, ar fi fost mult mai puține victime”, susține analistul.

O umbră care persistă

După peste trei decenii, multe întrebări rămân fără răspuns. Accesul la așa-numitele „dosare ale Revoluției” nu a lămurit misterele, iar documentele esențiale ale armatei rămân ascunse.

Hall spune că adevăratul păcat al lui Iliescu a fost pactul tacit cu Securitatea.

„Crima lui nu este că a inventat teroriști inexistenți, ci că a permis Securității să-și acopere responsabilitatea pentru morți și haos. Avea nevoie de ea ca să dețină puterea”, concluzionează el.

La 36 de ani de la Revoluție, România încă trăiește cu acest gol de adevăr. Ion Iliescu, cândva perceput drept salvator, rămâne simbolul unei tranziții pline de umbre și controverse.