Iubirea, abuzul și dependența de droguri

La Dialogurile Puterii, despre iubire, abuz și dependența de droguri, cu Carmen Oprea, psiholog la Agenția Națională Antidrog. Un interviu dedicat părinților, profesorilor, rudelor, prietenilor care, din păcate, pot fi în contact cu un consumator de droguri.

Iubirea este un concept foarte relativ și subiectiv. Fiecare persoană înțelege acest termen în funcție de propriul istoric. Se poate întâmpla fiecare om  să creadă cu tărie că iubește o altă persoană, dar el este, de fapt, într-o relație de dependență. E posibil ca acea persoană, sub acest pretext, că iubește,  să facă rău persoanei iubite, obiectului iubirii. Tocmai din această nevoie de dependență, pentru că o relație abuzivă, de cele mai multe ori, duce la dependență, chiar de droguri

19:00 • Puterea Tv

Ce facem, dacă suntem martori la un abuz?

10:01 • SOCIAL

Dependența, o consecință a traumelor din copilărie?

Cum descoperim abuzul?

Abuzul în familie, abuzul fizic sau emoțional.

”Este foarte ușor de văzut abuzul fizic pentru că lasă urme, ne spune Carmen Oprea. Abuzul emoțional este mai greu de identificat. De cele mai multe ori, persoanele care sunt abuzate sau sunt victime ale abuzului emoțional au o stimă de sine scăzută, nu reușesc să stabilească relații firești, normale cu cei din jur. De regulă, o persoană  victimă a abuzului este într-o relație de codependență cu abuzatorul, așa încât va fi foarte greu să iasă la iveală sau să se exprime sau să înțeleagă că este într-o relație abuzivă. De regulă, ei nu sunt conștienți de acest aspect al vieții lor. Pentru că încearcă să îi găsească tot timpul scuze abuzatorului. Cum am spus, relația dintre un abuzator și abuzat poate să se concretizeze într-o relație de dependență, așa încât persoana abuzată să nu vrea să iasă din acea relație. Este exact legătura dintre o persoană care consumă droguri și substanțe.”

Părintele poate abuza copilul?

Ce ne facem dacă este vorba despre  relația dintre un copil și părintele său? Copilul nu știe că este abuzat și  nu poate să verbalizeze acest lucru.

”Este foarte dificil să definești abuzul, mai ales în situațiile de relație de familie, continua psihologul Carmen Oprea. Relația dintre părinte și copil, și aș vrea să nu fie înțeles greșit, pentru că de cele mai multe ori relațiile sunt corecte, iar copiii pot interpreta. Și mai ales adolescenții pot interpreta, ca abuz, niște forme de constrângere ale părinților, care sunt absolut firești și sănătoase pentru dezvoltarea lor. Se întâmplă asta foarte des. Dar o relație abuzivă, de obicei în relația dintre părinte și copil, se manifestă prin tot felul de elemente de genul critici repetate și fără justificare din partea părinților asupra copiilor. De cele mai multe ori, aceste critici nu sunt justificate, adică nu sunt puse într-un context. Copiii au nevoie să înțeleagă de ce li se pun limite, de ce li se îngrădesc anumite aspecte ale vieții lor. Ei au nevoie de structură, dar această structură trebuie să fie explicată și să fie pusă într-o anumită formă. Standardele ridicate din partea părinților către copii, standarde care nu pot fi atinse și duc la învinovățirea copilului, pot să fie considerate  forme de abuz.”

Care sunt cauzele și cum se manifestă abuzurile asupra copiilor, la Dialogurile Puterii, de la ora 19.00.