Justiție cu privilegii, buget pe muchie

Publicat: 01 aug. 2025, 08:00, de Cristian Matache, în OPINII , ? cititori
Justiție cu privilegii, buget pe muchie

Premierul Ilie Bolojan a lansat un set de propuneri menite să aducă normalitate într-un sistem aberant, în care unele categorii profesionale trăiesc într-o bulă de privilegii pe spatele contribuabililor. Reforma prevede tăierea pensiilor speciale și creșterea vârstei de pensionare a magistraților. Reacția CSM? Una de o aroganță revoltătoare.

Într-un comunicat plin de tonuri belicoase, Consiliul Superior al Magistraturii avertizează că peste o mie de judecători și procurori ar putea demisiona sau se vor pensiona anticipat dacă legea trece. Mai mult, CSM acuză încălcarea principiilor constituționale și lipsa de consultare. Cu alte cuvinte, magistrații nu doar că se agață de privilegii, dar amenință și cu destabilizarea sistemului judiciar – un șantaj pe față, adresat statului și cetățenilor.

Independența justiției sau independența de bun-simț?
Forumul Judecătorilor invocă apărarea independenței justiției, însă independența nu înseamnă ruperea de realitate. Cum să mai credă cetățeanul într-o justiție corectă, când tocmai cei care ar trebui să fie simbolul echității cer pentru ei excepții care sfidează orice logică? Cum să accepți ca un magistrat să se pensioneze la 45-50 de ani, cu o pensie mai mare decât salariul, în timp ce milioane de români trudesc până la 65 de ani pentru pensii de mizerie?

Hotărârile CJUE sau recomandările Consiliului Europei, invocate ca scut, nu justifică lăcomia și opacitatea. Statul de drept nu poate fi apărat cu privilegii nesimțite.

Guvernul apasă pe frână, PSD sabotează

Ministrul Justiției, Radu Marinescu, încearcă să tempereze spiritele: propunerile sunt „doar un set de idei”, urmează consultări, totul va fi „constituțional”. Între timp, PSD – partenerul din coaliție – lovește în proiect pe toate fronturile. Aceleași reacții le vedem și în alte domenii: PSD se opune listării companiilor de stat, profesorii și sindicatele amenință cu grevă generală, primarii cer bani care nu există. Orice reformă care atinge interesele clientelei este întâmpinată cu blocaje și șantaj politic.

Un buget pe muchie de cuțit

România se află într-un moment de răscruce fiscală. Deficitul bugetar crește, datoria publică apasă tot mai greu, iar costul finanțării pe piețele internaționale devine din ce în ce mai mare. În acest context, guvernul nu mai are spațiu de manevră: fiecare lună de amânare înseamnă o presiune suplimentară pe economie și o vulnerabilitate mai mare în fața investitorilor și a instituțiilor financiare internaționale.

Ajustarea este inevitabilă. Întrebarea nu mai este dacă o vom face, ci cum și când. Există două scenarii posibile:

  1. Ajustarea controlată, printr-un pachet coerent de reforme și măsuri fiscale. Aceasta presupune reducerea risipei, reformarea cheltuielilor publice, lărgirea bazei de impozitare și o strategie clară de reducere a deficitului. În acest scenariu, statul își asumă deciziile nepopulare înainte ca presiunea externă să devină insuportabilă.

  2. Ajustarea impusă de piață, atunci când creditorii își pierd încrederea, iar finanțarea devine prohibitiv de scumpă. Într-o astfel de situație, măsurile ar fi drastice și necontrolate: reduceri bruște de cheltuieli, creșteri de taxe, tăieri de salarii și pensii. Nu doar pensiile speciale ar fi afectate, ci întreg sistemul social ar fi zguduit din temelii.

Această alegere nu mai poate fi amânată. Fie că este vorba despre reformarea pensiilor, digitalizarea administrației sau eficientizarea companiilor de stat, toate aceste decizii trebuie luate acum, nu împinse în viitor. Cu cât ajustarea este mai timpurie și mai bine gândită, cu atât șocul asupra economiei și societății va fi mai mic.

Magistrații ar trebui să fie primii care înțeleg principiul echității…

… dar comunicatul CSM arată contrariul: aroganță, sfidare, amenințare. Iar opinia publică clocotește. Nu poți pretinde respect de la cetățeni când arăți dispreț față de bunul-simț al acestora.

Premierul Bolojan a deschis o luptă necesară. Dacă va câștiga sau nu, depinde de curajul guvernului și de presiunea societății. Până atunci, rămâne întrebarea: cum poate justiția să fie dreaptă, când cei care o slujesc nu sunt?