Locul din Transilvania unde apa e turcoaz și malul e din nisip. Cum ajungi în „Maldivele de România”

Deși pare desprins dintr-o vacanță tropicală, lacul cu apă turcoaz numit Laguna Albastră se află la mai puțin de 50 de kilometri de Cluj-Napoca. Format pe locul unei foste exploatații de caolin din comuna Aghireșu, județul Cluj, lacul înconjurat de dune de nisip a ajuns să fie supranumit de turiști „Maldivele de România”.

Laguna Albastră a ajuns una dintre cele mai vizitate atracții din Ardeal

Este considerat cel mai impresionant lac din județul Cluj, iar nuanța apei este cea care îi aduce comparațiile cu Marea Mediterană. Cine ajunge acolo prima dată are senzația că a nimerit într-un peisaj care nu are ce căuta în Transilvania.

Impresia vine din combinația de elemente. Malurile sunt formate din dune de nisip modelate de ploi, iar relieful din jur este neobișnuit pentru zonă. Ba mai mult, stufărișul care înconjoară apa adaugă o notă de sălbăticie cadrului.

Laguna Albastră nu este însă un lac natural și a trecut prin transformări de-a lungul anilor, inclusiv prin perioade în care a secat complet. Cu toate acestea, rămâne astăzi unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Ardeal.

Culoarea turcoaz vine de la caolinul dintr-o fostă carieră de nisip

Lacul s-a format pe o carieră de nisip care aparținea vechii mine de caolin din zonă. După ce exploatarea a încetat, apa provenită din izvoarele subterane și din precipitații s-a acumulat treptat în excavație.

Culoarea spectaculoasă are o explicație geologică. Ea este dată de sedimente și de prezența caolinului, o rocă argiloasă albă, ale cărei particule fine rămân în suspensie și schimbă felul în care apa reflectă lumina.

Drumul spre lac se închide cu 300 de metri de mers pe jos

Accesul se face din Cluj-Napoca, pe mai multe variante. O primă rută trece prin Baciu și Gârbău spre Aghireșu Fabrici, iar o alternativă merge prin Gilău, Căpușu Mare și Gârbău. Tot pe acest drum, după localitatea Păniceni, se poate face dreapta spre Cabana Leghia, continuând prin Leghia și Aghireșu Sat.

Referitor la starea drumului, există două opțiuni principale. Varianta lungă, de aproximativ 48 de kilometri, dar cu asfalt mai bun, presupune ieșirea din Cluj pe DN1 spre Oradea și, la 5-6 kilometri după Căpușu Mare, dreapta spre Cabana Leghia. Varianta scurtă, de circa 35 de kilometri, urmează E81 spre Zalău, iar la 5-6 kilometri de Baciu se face stânga pe sub pod, spre Gârbău.

Ultima parte a traseului începe din centrul localității Aghireșu Fabrici, pe lângă clădirea BRD. Se merge înainte, se traversează calea ferată și se continuă drept încă 3-4 kilometri. Drumul devine tot mai dificil și se termină în zona dealurilor de steril, unde mașina trebuie lăsată.

De acolo, accesul se face pe jos, pe o distanță de 300-400 de metri, spre dunele de nisip. În zonă nu există indicatoare clare, așa că orientarea se face urmând traseele deja formate sau cerând indicații localnicilor.

Aghireșu adună vestigii romane și ruinele unui castel din secolul XVI

Comuna este atestată documentar din 1263 și este cunoscută în maghiară drept Egeres, iar în germană Erldorf. În Evul Mediu era o așezare preponderent maghiară și a aparținut Abației Benedictine de la Cluj-Mănăștur.

Așezarea este amplasată în Dealurile Clujului, la o altitudine de aproximativ 447 de metri, pe cursul superior al râului Nadăș. Comuna este formată din 11 sate, printre ele Aghireșu-Fabrici, care este reședința, Leghia, Băgara, Dâncu, Macău și Ticu-Colonie.

Teritoriul este locuit din timpuri foarte vechi. Descoperirile arheologice indică urme din neolitic, un topor de piatră șlefuită găsit în zona Leghia, vestigii din epoca bronzului și o așezare dacică din perioada lui Burebista și Decebal. Mai mult, în punctul „Căpranța” a existat o așezare romană importantă, unde s-au descoperit inscripții, monede și cărămizi ștampilate de Legiunea a XIII-a Gemina. Se presupune că prin zonă trecea drumul roman care lega Napoca de Porolissum, conform cluj.com.

Turiștii care rămân mai mult de câteva ore pot vizita Biserica Reformată-Calvină, ridicată între secolele XIII și XV, inițial romano-catolică, cu elemente gotice și influențe renascentiste, dar și biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din 1780. Ruinele castelului Bocskay, construit între 1569 și 1572 de Bocskay Gyorgy și de fiul său, Bocskay Istvan, au patru încăperi înalte și două turnuri dreptunghiulare la extremități. Clădirea a început să se ruineze la începutul anilor 1900, însă a fost locuită până în 1948.