Inima își construiește singură drumuri de salvare. Planul secret care pornește după infarct

Când o arteră coronară se blochează, inima nu așteaptă resemnată verdictul. Un studiu publicat în revista Science arată că vasele sale cele mai mici încearcă să se transforme în rute alternative pentru sânge. Deocamdată, mecanismul a fost demonstrat la șoareci. Dar descoperirea deschide o direcție spectaculoasă: medicina ar putea ajuta inima să-și repare singură circulația.

Inima nu stă cu mâinile în sân

Infarctul apare atunci când o arteră coronară se blochează, iar o porțiune din mușchiul inimii rămâne fără oxigen și substanțe nutritive. Fiecare minut contează: cu cât circulația este restabilită mai târziu, cu atât moare mai mult țesut cardiac.

Inima are propriile mecanisme de avarie.

Cercetătorii știau că încearcă să mărească anumite vase existente și să creeze legături prin care sângele să ocolească blocajul. Aceste artere colaterale funcționează ca niște centuri improvizate în jurul unui oraș paralizat de accident.

Problema este că ele se formează, de obicei, prea încet și sunt prea puțin dezvoltate pentru a împiedica distrugerile produse de infarct.

Muncitorii neștiuți ai sistemului circulator

Echipa condusă de cercetători ai Academiei Chineze de Științe a urmărit, prin tehnici genetice, celulele endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge.

Surpriza a venit din subsolul instalației:

noile căi de circulație nu erau construite în principal din celulele arterelor mari, așa cum se presupunea, ci din cele ale capilarelor — vase minuscule care fac legătura între artere și vene.

După blocarea unei coronare, capilarele au început să se reorganizeze.

S-au lărgit, s-au unit și au căpătat caracteristici arteriale.

Cu alte cuvinte, niște ”ulițe” biologice au început să se transforme în șosele capabile să preia o parte din trafic.

Autorii numesc procesul „arterializarea capilarelor” și îl consideră esențial pentru repararea inimii.

Studiul din Science

Un ajutor dat la momentul potrivit

Cercetătorii au încercat apoi să stimuleze mecanismul.

Au folosit temporar ARN mesager modificat pentru a crește expresia VEGF-A, o proteină implicată în dezvoltarea vaselor sanguine.

Rezultatul obținut la șoareci a fost încurajator:

s-au format vase colaterale mai robuste, circulația în jurul zonei afectate s-a îmbunătățit, cicatricea cardiacă a fost mai mică, iar funcționarea inimii — mai bună.

Cercetarea a identificat și lanțul molecular prin care VEGF favorizează transformarea capilarelor în vase cu proprietăți arteriale.

Rezumatul indexat în PubMed

Nu ne operăm singuri

Titlul spectaculos trebuie ținut totuși în lesă.

Nu vorbim despre un bypass comparabil cu operația făcută de chirurg și nici despre un tratament disponibil mâine în farmacii.

Experimentele au fost realizate pe șoareci, iar trecerea la oameni poate dura ani și poate scoate la iveală obstacole serioase.

Descoperirea rămâne însă absolut remarcabilă.

Medicina nu mai caută doar să repare inima din exterior, cu stenturi, medicamente și bisturiu.

Medicina încearcă să înțeleagă ”echipa de intervenție” pe care organismul o are deja și să-i dea instrumentarul potrivit.

Inima nu-și face chiar singură operație.

Dar, când apare dezastrul, începe să deseneze o rută ocolitoare.

Iar asta este mai mult decât o metaforă frumoasă: ar putea deveni începutul unei terapii.