Leapșa pe sondaje: manipulare pentru tot cartierul. AUR… 10%!!!

Arta sondajului electoral în România a devenit una dintre cele mai amuzante discipline ale acrobației politice. Procentele fac tumbe, partidele se umflă sau se dezumflă după împrejurări, iar sociologia se dovedește suspect de receptivă la interesele celor care au nevoie de anumite rezultate. În spatele cifrelor se ghicesc tot mai ușor intențiile de manipulare, ambalate savant în eșantioane, marje de eroare și grafice solemne.

Când vrei să afli ce șanse reale are un partid, ajungi să privești cu mai mult interes spre marile case de pariuri, acolo unde estimările au și consecințe financiare.

Nu că bookmakerii ar deține adevărul absolut, dar măcar acolo greșelile pot costa bani.

În sociostatistica noastră politică, în schimb, se pune botul de multă vreme.

Și, după cum arată ultimele isprăvi, cu un entuziasm absolut admirabil.

România a descoperit o nouă disciplină a sociologiei electorale: partidul care se micșorează și se umflă după împrejurări.

AUR are 34% într-un sondaj CURS și numai 10,8% într-o cercetare IPEP, publicate aproape simultan.

Diferența este atât de spectaculoasă, încât alegătorul obișnuit ar putea crede că George Simion a pierdut două treimi din electorat în drum spre televiziune.

Numai că, dincolo de cifrele azvârlite în spațiul public, descoperim două metodologii diferite, două cercetări cu limite distincte și două istorii politice care merită examinate.

Astăzi avem 34%. Mâine vedem noi

Potrivit CURS, AUR domină scena electorală cu 34%, urmat de PSD, cu 26%, PNL, cu 16%, USR, cu 8%, și UDMR, cu 5%.

Avem, așadar, un George Simion instalat confortabil în fruntea clasamentului, la opt puncte de PSD și la o distanță considerabilă de celelalte partide.

Vine însă Institutul pentru Politici Economice și Publice (IPEP) și produce o realitate complet diferită:

PSD – 16,5%, PNL – 14,1%, un eventual partid al lui Călin Georgescu – 13,1%, USR – 11,2% și AUR – 10,8%.

Viziunea acestei măsurători este cutremurătoare.

Simion este expediat pe locul cinci, iar electoratul său pare să se fi evaporat sub ochii sociologilor.

Ce s-a întâmplat? A izbucnit o epidemie de liberalism? Au trecut alegătorii AUR la lecții particulare de social-democrație?

Nicidecum.

Explicația este mult mai interesantă și începe cu ceea ce cele două institute au ales să măsoare.

Un partid imaginar schimbă ecuația

IPEP introduce în lista opțiunilor electorale un partid care, deocamdată, nu există: formațiunea politică a lui Călin Georgescu.

Acest partid ipotetic obține 13,1%, depășind AUR.

Este o alegere metodologică importantă.

O întrebare care introduce explicit o nouă opțiune electorală poate modifica distribuția preferințelor față de un chestionar construit exclusiv în jurul partidelor existente.

Practic, respondentului i se oferă posibilitatea să aleagă între George Simion și Călin Georgescu ca proiecte politice distincte.

Iar aici apare o problemă pentru interpretarea rezultatelor:

nu poți compara direct scorul unui partid într-o competiție reală cu scorul aceluiași partid într-o competiție care include și o formațiune imaginară.

IPEP însumează cele două opțiuni la 23,9%, dar avertizează, corect, că electorate diferite nu pot fi adunate mecanic și transformate într-un bloc omogen.

Mai avem și o mică scamatorie cu procentele

Cercetarea IPEP include în baza de calcul întregul eșantion, inclusiv persoanele care declară că nu votează sau nu exprimă o opțiune clară.

Aceste categorii însumează 22,3%.

În schimb, distribuția electorală publicată de CURS însumează 100% între opțiunile de vot prezentate.

Dacă eliminăm strict categoria de 22,3% din calculul IPEP, AUR ajunge matematic la aproximativ 13,9%, PSD la 21,2%, iar partidul ipotetic al lui Georgescu la 16,9%.

Acestea sunt simple recalculări, nu noi estimări ale intenției de vot.

Rămân problemele reprezentativității și ale opțiunilor diferite oferite respondenților.

Dar exercițiul demonstrează ceva esențial:

procentele din cele două sondaje nici măcar nu au același numitor.

Cu alte cuvinte, înainte să ne întrebăm cine minte, ar trebui să stabilim dacă institutele au măsurat același lucru.

Cine ține ruleta? Surpriză, oameni cu trecut politic

IPEP este condus de Marius Lulea, cofondator și fost prim-vicepreședinte AUR, aflat acum în conflict deschis cu George Simion.

Lulea a fost îndepărtat din partid, oficial pe fondul unei dispute privind cotizațiile. El a contestat explicația.

Conflictul a căpătat între timp proporții neobișnuite.

Pe 18 octombrie, Lulea a reclamat la Poliție că a găsit un cap de porc la poarta locuinței și l-a nominalizat pe Simion în plângere. Liderul AUR a negat implicarea.

În acest context apare sondajul în care partidul lui Simion coboară la 10,8%.

Nu avem dovezi că Lulea ar fi modificat rezultatele pentru a-i aplica fostului său partener o corecție politică. Dar legătura sa directă cu partidul cercetat și conflictul recent sunt informații indispensabile pentru evaluarea credibilității studiului.

Nici cealaltă ruletă nu funcționează într-un vid politic

CURS este deținut de Iosif Buble, fost jurnalist și proprietar al publicației Știripesurse.ro.

Buble este căsătorit cu Diana Tușa, deputată PSD.

De asemenea, în trecut au fost documentate relații contractuale între CURS și social-democrați.

Asemenea legături nu demonstrează falsificarea cercetării din octombrie 2026.

Nici nu ar fi corect să considerăm automat invalid un sondaj pentru că proprietarul institutului are relații politice.

Dar tocmai asemenea împrejurări fac necesară transparența absolută:

cine a comandat cercetarea, cine a plătit-o, cum au fost formulate întrebările și cum au fost prelucrate răspunsurile?

Un sondaj nu devine neadevărat prin simpla existență a unei legături politice. Însă nici această legătură nu trebuie ascunsă sub covorul respectabilității statistice.

Eșantionul mic și marea problemă a reprezentativității

CURS a intervievat 1.068 de persoane, în perioada 22–27 octombrie, prin telefon, declarând o marjă maximă de eroare de ±3%.

IPEP a lucrat cu 502 respondenți, în perioada septembrie–octombrie, și declară o marjă de ±4,38%.

Dar există un detaliu esențial.

Cercetarea IPEP a inclus doar zece unități teritoriale, iar institutul precizează explicit că reprezentativitatea structurală pentru teritoriile investigate nu presupune automat reprezentativitatea statistică pentru întreaga populație a României.

Această precizare este crucială.

Dacă un studiu nu poate demonstra reprezentativitatea națională, rezultatele sale nu trebuie prezentate ca un clasament național al partidelor, echivalent cu cel al unei cercetări concepute pentru întreaga țară.

Și nicio marjă de eroare nu rezolvă, prin magie, problema unui eșantion care nu reflectă corespunzător populația vizată.

Sondajul poate deveni mesaj politic înainte de a deveni informație

În România, sondajele circulă adesea prin spațiul public sub forma unor clasamente spectaculoase.

Un partid este declarat triumfător, altul este înmormântat electoral, un lider apare providențial, altul se pregătește simbolic de pensionare.

Dar cifra, desprinsă de metodologie, capătă o viață proprie.

Un procent mare poate crea impresia unui curent politic imposibil de oprit.

Un procent mic poate alimenta conflicte interne, poate descuraja simpatizanți sau poate sugera apariția unui concurent mai atractiv.

Aceste efecte sunt posibile indiferent dacă sondajul este realizat corect.

De aceea, prezentarea sa selectivă poate deveni un instrument de influențare a percepției publice.

Nu avem suficiente elemente pentru a demonstra că vreuna dintre cele două cercetări a fost concepută în acest scop.

Avem însă toate motivele să criticăm comparația spectaculoasă dintre 34% și 10,8%, atunci când diferențele metodologice sunt împinse în subsolul relatării.

Când cifrele încep să facă politică

Cea mai importantă întrebare nu este dacă AUR are exact 34% sau exact 10,8%.

Niciun sondaj nu poate oferi o asemenea certitudine.

Întrebarea este cum ajung două cercetări atât de diferite să fie prezentate public drept două fotografii ale aceleiași realități electorale.

Una măsoară intenția de vot într-o competiție între formațiuni existente.

Cealaltă introduce un partid ipotetic, păstrează nevotanții în baza procentelor și folosește un eșantion cu limite teritoriale recunoscute chiar de autorii studiului.

Peste aceste diferențe se suprapun și legăturile politice ale celor implicați.

Iar publicului i se servește rezultatul final: 34% contra 10,8%. Să se certe alegătorii, să jubileze partidele, să se umple televiziunile de comentatori.

Până când vom avea transparență completă asupra comanditarilor, chestionarelor, bazelor de calcul și limitelor de reprezentativitate, asemenea confruntări vor continua să producă mai multă agitație decât cunoaștere.

Sociologia electorală ar trebui să ne ajute să înțelegem ce gândesc cetățenii.

Nu să transforme fiecare procent într-o nouă armă aruncată peste gardul politic.

Fiindcă, la urma urmei, leapșa pe sondaje are un singur inconvenient:

publicul primește cifrele, dar foarte rar primește și explicațiile necesare ca să le înțeleagă.