Matematica motorinei: Cum transformă statul profitul de câțiva bani în pierderi de milioane

Propunerea de plafonare a marjelor comerciale la carburanți este, la prima vedere, o intervenție menită să protejeze consumatorii de creșterea prețurilor. Totuși, potrivit unei analize elaborate de Dumitru Chisăliță, efectele reale ale unei astfel de măsuri pot fi mult mai complexe și pot conduce, în anumite condiții, la reducerea ofertei și la apariția penuriei.

Ce înseamnă marja comercială și de ce este esențială

Marja comercială nu reprezintă profitul final al distribuitorilor, ci diferența brută dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare. Din această marjă se acoperă toate costurile operaționale, iar profitul net este doar o fracțiune redusă din aceasta.

Conform datelor prezentate în analiză, în România, în anul 2025, marjele brute se situează între aproximativ 0,10 și 0,70 lei/litru, adică între 1% și 7% din prețul final. Companiile mari au marje de 0,20 – 0,40 lei/litru, cu profit net de 0,05 – 0,15 lei/litru. Operatorii en-gros/B2B operează cu 0,05 – 0,20 lei/litru, profit net de 0,02 – 0,08 lei/litru. Stațiile independente pot avea marje mai mari, de 0,30 – 0,70 lei/litru, dar profit net de doar 0,10 – 0,30 lei/litru

Analiza explică faptul că „profitul real este extrem de mic”, în multe cazuri de doar câțiva bani pe litru.

16:39 • ACTUALITATE

”Starea de criză” declarată de Guvern ar putea ieftini carburanții cu 50 de bani pe litru! Există însă câteva riscuri

08:53, 22.03.2026 • Energie

Motorina ieftină a murit! De ce Europa nu se va mai întoarce la prețurile de ieri

Impactul plafonării marjei la 50%

Modelul analizat de AEI arată că reducerea marjei la 50% din media ultimelor 12 luni ar putea transforma activitatea din una profitabilă într-una cu pierdere:

• pentru companii mari: profit de 0,10 lei/litru devine pierdere de 0,05 lei/litru
• pentru B2B: profit de 0,05 lei/litru devine pierdere de 0,035 lei/litru
• pentru stații independente: profit de 0,20 lei/litru devine pierdere de 0,05 lei/litru

Autorul susține că „măsura propusă nu reduce profitul – îl elimină și îl transformă în pierdere”.

Logica pieței: capitalul se duce acolo unde există profit

Un principiu fundamental al economiei, evidențiat în analiză, este că resursele se direcționează către piețele unde randamentul este mai mare. Carburanții, în special motorina, sunt produse fungibile, ușor de redirecționat între piețe, tranzacționate zilnic, nu prin contracte rigide pe termen lung.

Astfel, dacă în România apar pierderi de 0,05 – 0,10 lei/litru, în timp ce în alte piețe se obțin câștiguri de 0,10 – 0,20 lei/litru, volumele tind să se mute către piețele mai profitabile.

Analiza precizează că nu pleacă neapărat toți actorii, însă „pleacă sau se retrag parțial cei marginali”, adică exact acei importatori independenți și traderi care aduc flexibilitate și volum suplimentar.

Lecții din Europa: mecanisme similare și efectele lor

Analiza lui Dumitru Chisăliță include mai multe exemple relevante:

În Ungaria (2021–2022), plafonarea prețurilor a dus la creșterea consumului și la scăderea ofertei. Importatorii au ieșit din piață, iar sistemul a devenit dependent de puțini actori. Au apărut cozi, lipsuri și închideri de stații. În final, plafonarea a fost eliminată, iar prețurile au crescut brusc.

Concluzia: „nu pleacă toți – pleacă exact cei care mențin echilibrul pieței”.

În Franța (2022–2023), presiunea asupra prețurilor și problemele de producție au dus la comprimarea marjelor în momentul în care costurile creșteau. Distribuitorii nu au părăsit piața, dar au redus livrările. Rezultatul:

• până la o treime dintre benzinării fără combustibil
• cozi de kilometri
• intervenție de urgență a statului

Autorul subliniază: lipsa nu a fost de petrol, ci de motivație economică pentru distribuție.

În Marea Britanie (2021), combinația dintre marje mici, costuri în creștere și presiune publică a dus la fragilizarea sistemului. Când au apărut șocuri (lipsa șoferilor și panic buying), sistemul a cedat: benzinării goale, întârzieri și intervenții guvernamentale.

În Spania (2022), subvențiile au redus indirect marjele distribuitorilor. Operatorii mari au rezistat, dar cei mici au fost afectați sever, confruntându-se cu probleme de lichiditate și risc de ieșire din piață.

În Italia (2022–2023), presiunea asupra marjelor a generat proteste și tensiuni, semnalând că piața se apropie de o limită critică.

Un element important din analiză este diferența dintre fluxurile de țiței și cele de motorină. Țițeiul este tranzacționat prin contracte pe termen lung și are o mobilitate redusă. În schimb, motorina este produs finit, tranzacționat zilnic, ușor de redirecționat

Această caracteristică face ca motorina să reacționeze rapid la diferențele de profitabilitate dintre piețe.

Imediat după o plafonare, importatorii nu părăsesc piața, dar își ajustează comportamentul: reduc volumele, elimină livrările speculative, livrează doar necesarul minim, prioritizează piețele mai profitabile, Astfel, oferta nu dispare instant, dar „dispare excesul”, iar în câteva luni se poate instala deficitul.

Riscurile pentru România

România depinde de importuri de motorină. O reducere a acestora cu 10–20%, în condițiile unei cereri constante, poate genera tensiuni în lanțul de aprovizionare, diferențe regionale de preț și disponibilitate, lipsuri temporare.

Analiza arată că, în funcție de evoluția contextului geopolitic și economic, riscul de penurie poate varia semnificativ, iar plafonarea marjelor contribuie la acest risc.

De exemplu, pentru un orizont de 2 luni, probabilitatea apariției penuriei este estimată la 20–30%, din care:

• 70% este influențată de posibila blocare a Strâmtorii Ormuz
• 15% de plafonarea marjelor
• 15% de alte cauze

Pe măsură ce orizontul se extinde la 5 luni și peste 6 luni, contribuția plafonării la risc crește, ajungând până la 30%.

Plafonarea marjelor nu rezolvă problema creșterii prețurilor

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, intervenția statului prin plafonarea marjelor nu rezolvă problema creșterii prețurilor, ci amână efectul și transferă costul în viitor, generând în același timp riscuri structurale.

Guvernul încearcă să compenseze prin limitarea exporturilor și a marjelor, ceea ce poate avea efecte pe termen scurt. Pe termen mediu însă, aceste măsuri descurajează importurile, reduc concurența, cresc dependența de un număr mic de jucători.

Paradoxul identificat în analiză este că, în momentul în care marfa devine mai rară la nivel global, iar competiția crește, România reduce atractivitatea pieței prin limitarea marjelor.

Plafonarea marjelor nu produce un colaps imediat, dar poate duce la o eroziune lentă a ofertei, manifestată prin livrări întârziate, lipsuri locale, rigidizarea pieței.

În condiții de presiune globală, această fragilitate poate evolua într-o criză de aprovizionare.