Medicamente oncologice obținute în instanță. Peste 500 de procese câştigate contra statului român

Publicat: 23 ian. 2024, 15:30, de Magda Marincovici, în Sănătate , ? cititori
Medicamente oncologice obținute în instanță. Peste 500 de procese câştigate contra statului român
foto: Bizlaw

Pentru a avea o șansă la viață și a obține medicamentele oncologice, pacienții au acționat statul în judecată și au câștigat peste 500 de procese.

Cezar Irimia, președintele Alianței Pacienților Cronici din România (APCR),  mai spune că între țara noastră și restul țărilor Uniunii Europene, decalajul privind accesul la medicamente de ultimă generație este de 5-6 ani.

”Nu este deloc firesc ca într-un stat membr al UE, în anul 2024, pacienții să meargă în continuare la judecător pentru a obține tratamentul medical, în condițiile în care Statul Român are obligația pozitivă de a realiza toate demersurile pentru asigurarea dreptului la sănătate și la viață a cetățenilor săi.”, spune conf. univ. dr. Dan Cimpoeru, avocat.

„Cam în trei luni orice medicament care apare pe piaţa europeană ar trebui să ajungă într-o formă sau alta şi pe lista de compensate. (…) Agenţia Medicamentului în principiu respectă termenul de 90 de zile, dar în schimb actualizarea listei de compensate întârzie”, subliniază avocatul Cimpoeru.

Exemplu

Roxana este un exemplu de pacientă care a dat statul în judecată și și-a obținut medicamentul gratuit care să-i țină boala sub control.

Ea este pacient oncologic din 2020, Totul a pornit de la un chist ovarian. Târziu, s-a dovedit a fi un cancer foarte rar. În trei ani, Roxana a făcut patru linii de chimioterapie și șase operații. Între timp, a început să ceră opinii și în afara țării despre testele moleculare și genetice, din dorința de a afla la ce ar răspunde celulele formate în organismul ei. Roxana spune că aceste teste, efectuate în Italia și Germania, au costat-o foarte mult.  În urma acestora, a reușit să afle că există un medicament pentru terapie țintită, benefic în cazul ei. Trei luni l-a achiziționat singură pentru că nu a știut care este procedura. Costurile medicamentului sunt de aproximativ 5.000 de euro pe lună. ”Am dat statul în judecată și am obținut gratuitate pentru acest medicament”, mai spune Roxana.  

La Institutul Oncologic București

Amânarea unor tratamentel este și o problemă de management deficitar. Un exemplu în acest sens este Insitutul Oncologic București (IOB). La cererea pacienților și chiar a medicilor, APCR i-a solicitat CNAS, în luna decembrie, să efectueze un control la IOB.

”Controlul a scos la iveală că 303 pacienți au avut 339 de ședințe de tratament neefectuate. CNAS a alocat fondurile, dar IOB nu le-a folosit. Or, se știe că un pacient cu cancer nu poate să aștepte nici măcar o zi, deoarece boala evoluează” , precizează președintele APCR.  

Cezar Irimia spune că Institutul Cancerului de la Cluj este ”meca”, este supraaglomerat de pacienți care găsesc acolo empatie, o soluție. Și întrebarea este de ce acolo se poate și la IOB nu se poate?  ”N-am văzut nimic la IOB, decât schimbarea a trei manageri în trei luni…”, subliniază președintele APCR.

Investigațiile în pericol!

Pe lângă accesul la tratamente și continuarea acestora, pacienții sunt amenințați cu limitarea investigațiilor paraclinice necesare monitorizării acestor bolnavi.

”În continuare pacienții noștri au tratamente întrerupte, accesul la tratamente este anevoios, investigațiile sunt cum sunt în funcție de fonduri, iar acum este pus în pericol și  Monitorul 2 – (n.r. investigațiile paraclinice recomandate pentru monitorizarea pacienților diagnosticați cu boli oncologice)”, explică Cezar Irimia.

Este vorba în principal de investigațiile imagistice a căror finanțare se pare că va fi micșorată. ”Dacă nu vom mai avea acces la acest Monitor 2, vom avea multe vieți pierdute, pentru că medicii nu au posibilitatea de a evalua pacientul și a-i recomanda acestuia același tratament sau altul”.

În cazul copiilor, situația este dramatică. Avem circa 500 de cazuri noi de copii diagnosticați, anual, cu diferite forme de cancer, predominante fiind cele hematologice. Părinții sunt disperați când, din cauza lipsei de fonduri pentru investigații, copiii lor nu pot să-și înceapă  tratamentele.