Mirajul reformelor: 200 de promisiuni, 95 de reușite. Statul român, campion la supra-planificare și codaș la implementare

Planul Anual de Lucru al Guvernului (PALG) pentru anul 2025, document ce s-a discutat în ședința de azi a Cabinetului Bolojan, oferă o imagine complicată asupra capacității reale de guvernare. Analiza datelor arată un paradox administrativ și anume un volum consistent de inițiative normative planificate, dar o capacitate limitată de implementare, marcată de blocaje instituționale, priorități fluctuante și o execuție legislativă inegală.

Chiar dacă raportul oficial vorbește despre „consolidarea procesului de reglementare”, cifrele indică mai degrabă o structură legislativă reactivă, dependentă de context politic și incapabilă să transforme planificarea strategică în rezultate concrete.

Mai puțin de jumătate din agenda legislativă realizată

Datele sunt clare: din cele 200 de proiecte incluse în PALG 2025, doar 95 au fost adoptate până la finalul anului. Rata de realizare — 48% — înseamnă că mai mult de jumătate din inițiativele asumate de Guvern nu au fost finalizate.

Indicatorul este nu doar sub pragul simbolic de 50%, ci și inferior anilor anteriori, când rata de aprobare depășea constant acest nivel. În termeni administrativi, diferența dintre planificare și execuție devine structurală.

Această situație ridică o întrebare esențială: dacă programul legislativ anual nu este realizat nici măcar pe jumătate, mai poate fi considerat un instrument real de planificare strategică sau devine doar un exercițiu formal de raportare?

Instabilitatea politică expune fragilitatea mecanismului legislativ

Raportul invocă drept explicație contextul începutului de an, marcat de funcționarea unui guvern interimar, limitat legal la administrarea curentă. Însă tocmai această justificare scoate la iveală o vulnerabilitate mai profundă: mecanismul legislativ nu pare suficient de stabil pentru a funcționa independent de ciclurile politice.

Calendarul PALG a fost încetinit, reprogramat și ulterior modificat prin introducerea de noi inițiative. Numărul proiectelor a crescut de la 168 la 200 după actualizarea din iulie, ceea ce sugerează o planificare inițială incompletă și o adaptare permanentă din mers.

În practică, planificarea legislativă apare mai degrabă reactivă decât anticipativă.

Instituții întregi fără niciun rezultat legislativ

Una dintre cele mai severe concluzii ale analizei este existența unor instituții care au înregistrat rată zero de aprobare, deși au introdus proiecte în program:

• Agenția Națională pentru Sport — 0%
• Autoritatea de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice — 0%
• Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare — 0%
• Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului — 0%
• Ministerul Culturii — 0%
• Ministerul Energiei — 0%
• Departamentul pentru Românii de Pretutindeni — 0%

În termeni administrativi, aceasta indică fie blocaje instituționale, fie lipsă de capacitate de elaborare legislativă. În termeni politici, consecința este mai gravă: domenii strategice — energia, economia, cultura — au rămas practic fără actualizări normative relevante în cursul anului.

Ministere-cheie cu performanțe surprinzător de slabe

Nici instituțiile centrale pentru funcționarea statului nu au performat semnificativ mai bine:

• Ministerul Afacerilor Interne — 11% rată de aprobare
• Ministerul Dezvoltării — 14%
• Ministerul Sănătății — 35%
• Ministerul Justiției — 36%
• Ministerul Mediului — 42%

Aceste procente sugerează reforme întârziate și politici publice rămase la nivel declarativ. În sectoare unde legislația este esențială pentru funcționarea serviciilor publice, incapacitatea de finalizare a proiectelor devine o problemă de guvernanță.

Dezechilibru major între ministere

Contrastul este puternic: unele instituții au performanțe aproape totale — Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (100%), Ministerul Agriculturii și Ministerul Muncii (92%) — în timp ce altele rămân la zero.

Această discrepanță indică lipsa unei coordonări guvernamentale reale. Execuția PALG depinde mai degrabă de capacitatea individuală a ministerelor decât de un mecanism central eficient. Rolul de coordonare al Secretariatului General al Guvernului pare insuficient pentru uniformizarea performanței administrative.

Distribuția adoptărilor pe luni relevă un tipar familiar administrației românești: legislația adoptată „pe repede înainte” spre final de an.

• Octombrie: 54 proiecte adoptate
• Decembrie: 47 proiecte
• Septembrie: 29 proiecte

În primele luni ale anului, activitatea legislativă a fost minimă, uneori de doar 3–6 proiecte lunar.

Aglomerarea finală ridică riscuri evidente: consultări publice reduse, analiză de impact limitată, erori normative, legislație adoptată accelerat.

Preferință pentru hotărâri de guvern, nu pentru legi

Structura actelor adoptate arată o dependență accentuată de instrumente executive: 82 legi; 118 hotărâri de guvern

Această disproporție sugerează preferința pentru reglementări mai ușor de adoptat administrativ, în detrimentul reformelor structurale care ar necesita dezbatere parlamentară amplă.

Angajamentele strategice rămân în urmă

Rata de realizare în funcție de sursa inițiativei indică o problemă de fond: Programul de guvernare — 30% realizare; Strategii naționale — 43%; Transpunerea directivelor UE — 41%

Cu alte cuvinte, chiar prioritățile asumate oficial de executiv nu sunt transpuse legislativ într-un ritm satisfăcător. În cazul directivelor europene, întârzierile pot genera inclusiv riscuri juridice la nivel european.

Lista proiectelor neaprobate include inițiative cu impact major: Codul Patrimoniului Cultural; strategii culturale și de protecție a monumentelor; politici strategice ale Ministerului Afacerilor Interne; măsuri legislative din sectorul energetic.

Absența acestora arată că reformele complexe sunt cele mai vulnerabile la blocaj.

Activitate legislativă multă, impact sistemic redus

O mare parte dintre actele adoptate vizează actualizări administrative, contribuții financiare, norme metodologice, ajustări tehnice.

Rezultă o agendă mai degrabă administrativă decât reformatoare. Volumul legislativ există, dar impactul structural rămâne limitat.

Chiar datele privind evaluarea calitativă arată că doar aproximativ un sfert dintre documentele de fundamentare au fost apreciate drept „excelente” sau „satisfăcătoare”. Majoritatea proiectelor rămân sub standardele dorite de analiză de impact.

Un semnal sistemic: deficit de capacitate legislativă

Privit în ansamblu, PALG 2025 indică: supra-planificare; execuție fragmentată; priorități schimbătoare; dependență de adoptări tardive; coordonare guvernamentală inegală.

Rezultatul este un paradox administrativ: statul produce planuri legislative ample, dar finalizează doar o parte limitată din ele.

Planificare formală, guvernare legislativă incompletă

PALG 2025 nu descrie un eșec total al procesului legislativ, dar evidențiază limitele structurale ale administrației publice centrale. Programul anual funcționează mai degrabă ca o listă de intenții decât ca un mecanism eficient de implementare a politicilor publice.

Cu o rată de realizare de 48%, ministere inactive legislativ și adoptări concentrate spre finalul anului, documentul arată o guvernare normativă încă dependentă de context politic și de capacitatea individuală a instituțiilor, nu de o strategie coerentă și predictibilă.