Mistere din trecut: Ce s-a întâmplat cu Roma după căderea Imperiului Roman
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/07/roma-pexels-griffinw-2676642.jpg)
În anul 476 d.Hr., Imperiul Roman de Apus a încetat să mai existe după ce ultimul său împărat, Romulus Augustulus, a fost forțat să abdice de către Odoacru, un războinic germanic. Cu toate acestea, Roma, orașul considerat „Etern”, nu a dispărut. A rămas în centrul luptelor pentru putere și al marilor transformări istorice care au urmat căderii imperiului.
Sfârșitul Imperiului nu a însemnat sfârșitul pentru Roma
După abdicarea împăratului, Odoacru a devenit conducător al Italiei, dar nu și-a asumat titlul de împărat. A preferat să trimită însemnele imperiale la Constantinopol, către împăratul Imperiului Roman de Răsărit, ca gest diplomatic, notează Live Science. Între anii 488 și 493, Odoacru a fost înfrânt de către Teodoric, liderul ostrogoților, care a preluat conducerea Romei și a Italiei până în anul 526.
Ostrogotul care a protejat Roma
Teodoric a fost un conducător atent cu Roma, potrivit datelor istorice și dovezilor arheologice.
„Cetățenii Romei au beneficiat mult de sprijinul său, el a plătit pentru întreținerea monumentelor, a finanțat spectacolele din circ și colosseum și a oferit grâne gratuite sau subvenționate”, a declarat Jon Arnold, profesor de istorie antică și medievală.
Totuși, sub domnia sa, orașul s-a confruntat cu probleme interne. Deși Roma era un centru creștin important, alegerile pentru papă erau adesea tensionate. În anul 498, a avut loc o alegere disputată care a dus la un schism, în timpul căruia doi papi au condus simultan. „A existat violență în stradă, iar romanii i-au cerut lui Teodoric să intervină, ceea ce a făcut, cu reticență”, a explicat Arnold.
Tot în această perioadă au izbucnit și revolte antisemite, cauzate de ostilitatea față de evrei. Arnold menționează că „romanii din Italia păreau mai preocupați de evrei decât de goți”, iar astfel de revolte au avut loc nu doar în Roma, ci și în alte orașe.
Roma între Bizanț și invazii
După moartea lui Teodoric, situația Romei s-a înrăutățit. În anul 535, împăratul Iustinian I al Imperiului Bizantin a lansat o campanie militară pentru a recuceri Italia. Roma s-a aflat pe linia frontului, iar controlul orașului a alternat între bizantini și ostrogoți. În 547, potrivit unei surse din acea vreme, Roma a fost abandonată complet timp de 40 de zile, deși istoricii consideră această afirmație o exagerare.
Orașul a fost recucerit definitiv în anul 554 de trupele bizantine, dar pacea nu a durat. În 568, longobarzii au invadat Italia și, deși nu au reușit să cucerească Roma, au afectat grav teritoriile din jur.
„Longobarzii nu au cucerit niciodată Roma, deși au asediat-o de mai multe ori”, a scris profesorul Hendrik Dey.
Declinul dramatic al populației
În secolul al IV-lea, Roma avea aproximativ un milion de locuitori. Până în secolul al VI-lea, numărul a scăzut la circa 80.000 și a continuat să se reducă. Noel Lenski, profesor la Yale, notează că populația era compusă inclusiv din sclavi. Pe lângă războaie, romanii au fost afectați de foamete, schimbări climatice și epidemii, inclusiv de ciumă bubonică.
„Sfârșitul secolului i-a făcut pe unii să creadă că vine sfârșitul lumii”, a spus Arnold, menționând că și Papa Grigorie I împărtășea această viziune.
Chiar dacă a pierdut din influența politică și economică, Roma a rămas un centru religios important datorită Papei și Vaticanului. Astăzi, orașul este unul dintre cele mai vizitate locuri din lume, păstrând urmele istoriei sale milenare.