Misterul albastrului egiptean, cel mai vechi pigment sintetic cunoscut în lume. A fost utilizat de artiști acum 5000 de ani

Cel mai vechi pigment sintetic cunoscut în lume, realizare remarcabilă a meșterilor din Egiptul Antic, folosit mii de ani de artiști pentru a decora statui, morminte și diverse alte obiecte, a fost recreat de oamenii de știință moderni.

Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Washington, în colaborare cu colegii de la Muzeul Carnegie de Istorie Naturală și Institutul de Conservare a Muzeelor Smithsonian, au recreat cu succes albastrul egiptean, cel mai vechi pigment sintetic cunoscut din lume, care a dezvăluit secrete vechi de secole din spatele meșteșugului antic.

Specialiștii au dezvoltat 12 rețete autentice pentru fabricarea albastrului egiptean

Studiul, publicat recent în NPJ Heritage Science, descrie modul în care echipa a dezvoltat 12 rețete autentice pentru fabricarea albastrului egiptean, un pigment utilizat pentru prima dată în jurul anului 3100 î.Hr. ca substitut pentru minerale scumpe precum lapis lazuli și turcoaz.

Pigmentul sintetic împodobea totul, de la statui și sicrie până la picturi murale și cartonaje în Egiptul antic, înainte ca utilizarea sa să scadă în epoca romană și să fie în cele din urmă uitat în timpul Renașterii.

Ce conține albastrul egiptean

Pentru a reproduce albastrul egiptean, cercetătorii au încercat să combine dioxid de siliciu, cupru, calciu și carbonat de sodiu, ingrediente despre care se crede că erau la îndemâna meșterilor egipteni antici.

Aceste amestecuri au fost apoi încălzite la 1.000 de grade Celsius, în conformitate cu capacitățile cuptoarelor antice, pentru perioade variabile de timp, între 1-11 ore. După aceea, au răcit loturile la viteze diferite, constatând că răcirea lentă producea nuanțe de albastru mai vibrante.

Cea mai surprinzătoare descoperire a studiului a fost că albastrul intens dorit nu trebuia neapărat obținut folosind doar un pigment format din cuprorivaite, pigmentul cristalin albastru care produce culoarea caracteristică a albastrului egiptean. Cercetătorii au observat că pentru a obține cea mai albastră culoare este nevoie de doar aproximativ 50% din componentele de culoare albastră.

Albastrul egiptean nu este o substanță uniform, ci un material compozit

Spectrometria și alte tehnici avansate de microscopie, precum difracția razelor X și cartografierea fotoluminescenței în infraroșu apropiat, au revelat microstructura extrem de complexă a pigmentului.

În fiecare granulație există faze interconectate de cuprorivaită, sticlă de siliciu, wollastonită și, uneori, oxid de cupru, ceea ce demonstrează că albastrul egiptean nu este atât o substanță uniformă, cât mai degrabă un material compozit.

Studiul oferă, de asemenea, date noi despre modul în care viteza de răcire a afectat culoarea finală. Probele răcite lent, care ar fi putut fi îngropate în nisip sau cenușă pentru a rămâne calde, conțineau cu până la 70% mai mult cuprorivaite decât probele răcite rapid în aer, ceea ce a dus la culori mai intense și mai vibrante.

Aplicații moderne unice

Pe lângă importanța sa istorică, albastrul egiptean a devenit recent obiectul interesului științific datorită aplicațiilor sale moderne unice.

Când este expus la lumina vizibilă, pigmentul radiază radiații infraroșii – lumină imperceptibilă pentru ochi, dar utilă în cerneala de securitate, imagistica biomedicală și telecomunicații. Structura sa cristalină este, de asemenea, similară cu cea a supraconductorilor de temperatură înaltă și, prin urmare, poate fi importantă pentru studiile din domeniul științei materialelor.