Moartea are carnet de partid: sinuciderea ministrului rus al Transporturilor ridică iar cortina asupra epurărilor lui Putin

Subtil ca un topor în ceafă, regimul Putin își continuă seria de “sinucideri” politice. Ultima victimă: Roman Starovoit, fost ministru al Transporturilor, găsit mort la doar câteva ore după demitere. Coincidență? În Rusia, coincidențele zboară pe fereastră.

Sfârșitul unei cariere cu destinație necunoscută

Luni, 7 iulie 2025. Vladimir Putin semnează, fără explicații, demiterea lui Roman Starovoit din funcția de ministru al Transporturilor. La câteva ore distanță, același Starovoit este declarat mort. Potrivit primelor informații „scurse” de autoritățile ruse, oficialul s-ar fi împușcat. De ce? Cum? Când exact? Răspunsurile întârzie, dar, în Rusia de azi, nu întârzie decât trenurile – glonțul, niciodată.

O coincidență stridentă: Andrei Nikitin, fost guvernator al regiunii Novgorod și om de încredere al cercului putinian, este numit în locul său în timp record. Un transfer de putere suspect de rapid, făcut ca o mutare de șah decisivă într-o partidă în care o singură mână mută piesele.

Acuzat, dar nu anchetat – suspectat, dar sinucis

Roman Starovoit era departe de a fi un ministru exemplar. Fost guvernator al regiunii Kursk, fusese deja ținta unor suspiciuni legate de deturnarea fondurilor publice alocate pentru construirea de fortificații în zona de frontieră. Un raport nedezvăluit oficial indica fraude masive, dar nimeni nu deschisese vreun dosar penal. Prea sus, prea devreme, prea compromis?

În paralel, Ministerul Transporturilor, condus de Starovoit, fusese acuzat de o gestionare catastrofală a crizelor generate de atacurile ucrainene cu drone asupra aeroporturilor ruse. În loc de soluții, oficialul se pierduse în limbaj de lemn și promisiuni că „totul va fi analizat”. Nu a mai apucat să termine analiza.

„A căzut în dizgrație”? Nu, a căzut în obicei

În mod oficial, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că „nu a fost vorba de pierderea încrederii” – o formulare standard care, în Rusia, precede de obicei fie o anchetă penală, fie o înmormântare discretă. Sursa reală a eliminării lui Starovoit e greu de aflat. Poate o pedeapsă pentru slaba performanță. Poate un avertisment pentru alții. Poate pur și simplu un pion în plus care trebuia sacrificat.

Moartea lui Starovoit pare să fi fost doar un detaliu birocratic în economia unui regim care își face ordine în ogradă ca un mafiot paranoic în ultimele zile ale clanului.

Festivalul ”zburătorilor” continuă

În urmă cu doar două zile, un alt oficial rus, Andrei Badalov – vicepreședintele gigantului Transneft – a fost găsit mort pe trotuar, după ce „a căzut” de la fereastra apartamentului său din Moscova. Aparent, gravitația lucrează selectiv în Rusia, afectând cu predilecție demnitarii cu secrete sau dubii de loialitate.

Lista e lungă: oligarhi, directori, miniștri, generali. Unii au căzut de pe iahturi, alții din hoteluri, alții direct din sistem. Rareori cu explicații, mereu cu justificări vagi, și întotdeauna într-un decor sumbru de tăcere oficială.

Un regim care-și „eliberează” slăbiciunile

Vladimir Putin nu conduce un stat, ci un sistem de control și fidelitate absolută. Oricine slăbește acest edificiu – prin incompetență, tăcere suspectă sau pur și simplu printr-o imagine compromisă – devine dispensabil. Iar când devii dispensabil în Rusia lui 2025, nu pleci cu demnitate, ci cu o lovitură în ceafă, un pistol pe noptieră sau o fereastră întredeschisă.

Moartea lui Roman Starovoit, prezentată ca o sinucidere, ar trebui citită ca un nou mesaj: nu există retragere pașnică din cercul puterii, doar ieșiri pe ușa din spate – uneori din beton, alteori din granit.

Cine urmează?

Adevărata întrebare nu este cine a apăsat trăgaciul, ci cine va apăsa următorul buton. Moartea lui Starovoit, ca multe altele, nu e despre el, ci despre un mecanism devenit perfect: eliminarea rapidă a disidenței, incompetenței sau a prea marii vizibilități.

În Rusia de azi, nu iei pensie. Iei zborul.