Tudor Mușatescu spunea că „justiția este oarba care vede ce face”, fapt pentru care, astăzi, constatăm că timpul este cel mai sever judecător când vedem ce se întâmplă în sălile de judecată și ce sentințe se dau.
Poate că nu întâmplător în Palatul Justiției din Capitală există o sală a pașilor pierduți, întocmai ca în Palatul Universității din Iași.
Impunătoarea „Sală a pașilor pierduți” numită și „Sala orologiului”, ocupă un sfert din cei aproape 13.000 de metri pătrați, cât reprezintă suprafața clădirii la sol.
Denumirea de „Sala orologiului” provine de la faptul că în acest spațiu era montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”.
O interpelare parlamentară recentă a scos în evidență o altă față a justiției române. De fapt, este o realitate devastatoare despre care nu se prea vorbește în spațiul public, dar care a fost scoasă la lumină de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Numai de anul trecut și până în prezent, 249 de judecători și 167 de procurori au fost eliberați din funcție, adică au părăsit sistemul de justiție, iar 150 de judecători și 84 de procurori așteaptă semnătura președintelului Klaus Iohannis ca să iasă la pensie.
În 2021, 256 de judecători și 143 de procurori au părăsit sistemul de justiție, iar în 2020 au plecat la pensie 174 de judecători și 129 de procurori. Practic, în ultimii trei ani, 689 de judecători și 439 de procurori s-au pensionat. Însă anul trecut, numărul de absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii care au fost numiți în funcțiile de judecător stagiar a fost de 140, iar al celor de procuror stagiar de 70.
Astfel, reiese că în 2022, numărul judecătorilor și procurorilor care au părăsit sistemul judiciar din țara noastră a fost dublu decât al celor care au intrat în sistem. Trist, dar adevărat!
Dar, alarmant este faptul că, potrivit datelor furnizate de Consiliul Superior al Magistraturii, la sfârșitul anului trecut existau 869 de posturi vacante de judecător și 782 de procuror.
Așadar, cam așa arată astăzi realitatea justiției române, fapt pentru care nu trebuie să ne mai mirăm că instanțele sunt sufocate de dosare, iar termenele de soluționare sunt foarte mari.
Adică, o realitate jalnică cu un viitor sumbru!
Exista procese marunte si inutile. Organele de control ale statutului nu verifica aplicarea legilor si sa dea amenzi. Pentru orice lucru te trimit sa te judeci. Asta exista in toate domeniile. De la contestarea amenzilor la politie nu in tribunal pana in primarii care nu verifica nimic si pe nimeni.
Jalnic a fost și cu cei ieșiți la pensie. Ce-ar fi înainte să îi căinați să luați vreo 20 de hotărâri ale curților de (in) justiție și să le citiți. Mai ales pe cele trimise militarilor.
Și unele „decizii” ale CCR-ului.
Acolo să vezi „distracție”. Și injustiție. Cu fraza „legiuitorul își rezervă dreptul” din 2007, contrapusă legii dată de legiuitor în 2015,prin lege dată de „maria sa”.
Ca să nu mai amintim că pentru „justițiari” ordonanțele governelor nu pot schimba legile. Pentru ei, evident, pentru ceilalți, cum se ordonă, sau mai bine, decât să plângă mama, mai bine să moară mă-sa (a militarului, bineînțeles).
Ei nu au dreptul la pensia ce li se cuvine conform salariilor avute și cotizațiilor platite, Doamne ferește să le faca dreptate, da’ domniile lor au voie la pensii de 6 ori mai mari decât salariile în plată.
Pentru ei există jurisprudență, pentru ceilalți nu.
Așadar, nu îi mai căinați, luați-l de gât pe legiuitorul de legi proaste, pe govern că habar n-are ce scrie prin ordonanțe, de la art 3 zice că-i albă, in cap 2 stabilește, iar la art 60 zice că albul e negru, art 3 și 30 nu există, deci stabilește transferul de culoare.
, gata! Că e post!