O civilizație uitată, ascunsă la peste 2.000 de metri altitudine. Descoperirea care uimește arheologii

O civilizație uitată, ascunsă la peste 2.000 de metri altitudine, începe să iasă la lumină în urma unor descoperiri care schimbă radical ceea ce se știa despre locuirea umană în zonele montane extreme. În Munții Caucaz, pe teritoriul actual al Georgiei, arheologii au identificat vestigiile unor comunități care nu doar că au supraviețuit în condiții dificile, dar au construit adevărate centre fortificate, dezvoltate și bine organizate.

Descoperirile recente indică existența unei rețele complexe de așezări, cetăți și necropole, ridicate de o civilizație care a prosperat timp de milenii și a dispărut, aparent brusc, spre sfârșitul Epocii Fierului. Cercetările sunt în plină desfășurare, iar datele obținute până acum conturează imaginea unei societăți mult mai avansate decât se credea.

Fortărețe uriașe din piatră, ridicate fără mortar

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri este cetatea Abuli, situată pe versantul sudic al muntelui Patara Abuli, la peste 2.600 de metri altitudine. Construcția impresionează prin dimensiuni și prin tehnica utilizată: zidărie ciclopică, realizată din blocuri masive de bazalt, așezate fără mortar.

Fortăreața include o citadelă centrală de aproximativ 60 pe 40 de metri și o zonă rezidențială complexă, unde locuințele sunt dispuse pe mai multe niveluri. Deși ruinele sunt afectate de condițiile climatice și de trecerea timpului, structura lor rămâne clar vizibilă și sugerează o organizare urbană bine definită.

Inițial, astfel de construcții au fost considerate simple refugii pentru păstori. Noile cercetări contrazic însă această ipoteză, indicând că aceste fortificații aveau funcții multiple, inclusiv administrative, defensive și locative.

Tehnologie modernă pentru descifrarea trecutului

Un rol esențial în aceste descoperiri îl are tehnologia modernă. Între 2017 și 2022, echipe de cercetători din Italia și Georgia au utilizat imagini satelitare, cartografiere GPS și sisteme GIS pentru a analiza regiunea Samtskhe-Javakheti, o zonă montană dificil de explorat.

În cadrul Proiectului Arheologic Samtskhe-Javakheti au fost identificate nu mai puțin de 168 de situri antice. Acestea includ cetăți ciclopice, așezări și necropole, dispuse pe o suprafață extinsă și interconectate între ele.

Rezultatele au fost publicate în prestigioasa revistă Antiquity Journal și oferă o perspectivă complet nouă asupra modului în care erau organizate comunitățile din Epoca Bronzului și Epoca Fierului în această regiune.

Viață permanentă la altitudini extreme

Regiunea analizată se află pe Podișul Javakheti, la altitudini cuprinse între 1.500 și 3.300 de metri. Mult timp, arheologii au evitat zona din cauza condițiilor climatice severe și a accesului dificil.

Noile date arată însă că aici a existat o civilizație stabilă, cu peste o sută de așezări fortificate. Fortărețe precum Abuli sau Shaori nu erau doar puncte defensive temporare, ci centre permanente de locuire.

Situri precum Abulis Gora sau Saro indică o ocupare continuă pe parcursul mai multor milenii, începând din Epoca Bronzului și până spre finalul Antichității. Descoperirile sugerează că aceste comunități au reușit să dezvolte un mod de viață adaptat la condițiile dure de munte.

Prezența necropolelor extinse, precum cele descoperite în apropierea localităților Bertakana și a lacului Tabatskuri, confirmă caracterul stabil al acestor așezări. Nu este vorba despre populații nomade sau despre refugii temporare, ci despre comunități bine înrădăcinate.

Un exemplu relevant este fortăreața Meghreki, unde cercetările au scos la iveală urme de locuire continuă din jurul anului 3500 î.Hr. până în Evul Mediu. Această continuitate indică o stabilitate remarcabilă pentru o regiune considerată până recent neprielnică dezvoltării umane.

Legături comerciale și credințe religioase

Cercetătorii consideră că aceste comunități aparțineau culturii Kura-Araxes, o civilizație răspândită în zona Caucazului în Epoca Bronzului.

Analizele arată că locuitorii nu trăiau izolați. Dimpotrivă, erau integrați în rețele comerciale extinse. Utilizarea obsidianului provenit din zone îndepărtate indică schimburi economice active și conexiuni cu alte regiuni.

Au fost descoperite și obiecte cu posibil rol ritualic. Un exemplu este un disc solar din bronz găsit la Baraleti Natsargora, decorat cu motive geometrice. Acest artefact sugerează existența unui cult solar și a unor practici religioase bine definite.

Prezența unor astfel de obiecte indică și existența unei structuri sociale ierarhizate, în care anumite categorii aveau roluri speciale, posibil de natură religioasă sau politică.

Urme ale unui sfârșit violent

Deși această civilizație a rezistat timp de milenii, sfârșitul ei rămâne învăluit în mister. Cercetările arheologice au scos la iveală un element comun în mai multe situri: straturi groase de cenușă.

Acestea sugerează un final violent, posibil provocat de conflicte armate sau invazii. Nu există, deocamdată, dovezi clare care să indice exact cauza dispariției, însă amploarea distrugerilor indică un eveniment major.