O întâlnire „pe surse” și o suspiciune cât două miliarde de euro
Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan trebuie să explice urgent ce au discutat cu trei zile înaintea unei ședințe decisive a CCR.
O informație publicată foarte recent ridică o problemă extrem de serioasă:
- Simina Tănăsescu și Ilie Bolojan trebuie să explice urgent ce au discutat cu trei zile înaintea unei ședințe decisive a CCR.
- Ce susțin sursele publicației
- CCR are luni pe masă două legi importante
- „Două miliarde” nu dispar automat luni
- Întâlnirea nu este interzisă expres
- La CCR, judecătorii nu pot fi recuzați
- Precedentul care o urmărește pe Simina Tănăsescu
- Rolurile s-au inversat
- Șase răspunsuri care trebuie oferite
- Și dacă a fost altceva?
președinta Curții Constituționale, Elena Simina Tănăsescu, s-ar fi întâlnit vineri cu premierul demis și liderul PNL, Ilie Bolojan, în biroul președintelui Senatului, Mircea Abrudean.
Întâlnirea nu a fost anunțată public și ar fi avut loc cu numai trei zile înainte ca CCR să judece două legi legate de jaloane importante din PNRR.
Deocamdată, informația se bazează pe surse anonime.
Nu avem o confirmare independentă, o fotografie, o agendă oficială sau vreo explicație din partea celor implicați.
Prin urmare, nu putem prezenta întâlnirea și cu atât mai puțin conținutul ei drept fapte definitiv demonstrate.
Ce susțin sursele publicației
Potrivit relatării, Tănăsescu și Bolojan ar fi fost văzuți ieșind separat, în jurul orei 14.30, din biroul lui Mircea Abrudean.
Atât șefa CCR, cât și Bolojan sau Abrudean pot clarifica imediat situația: dacă întâlnirea a existat, cine a solicitat-o, cine a participat și care a fost subiectul discuției.
Până la apariția unor răspunsuri, expresia „întâlnire secretă” trebuie folosită prudent.
Putem vorbi despre o presupusă întâlnire (informală) neanunțată public, dar caracterul „secret” și scopul ei nu sunt încă demonstrate.
CCR are luni pe masă două legi importante
Momentul este însă imposibil de ignorat.
Potrivit agendei oficiale a CCR, Curtea se reunește pe 17 august pentru a analiza inclusiv sesizările referitoare la Legea integrității și la Strategia pentru conservarea biodiversității.
Prima lege este legată de un jalon pentru care autoritățile au indicat o expunere financiară de aproximativ 770 de milioane de euro.
Pentru jalonul privind biodiversitatea, estimarea avansată este de aproximativ 972 de milioane de euro.
„Două miliarde” nu dispar automat luni
Cele două valori pot fi adunate jurnalistic, dar nu reprezintă două cecuri pe care România le pierde automat dacă CCR declară legile neconstituționale.
Sunt estimări privind expunerea financiară asociată unor jaloane PNRR.
Urmările depind de motivarea Curții, posibilitatea corectării legilor, termenele negociate și evaluarea Comisiei Europene.
Miza rămâne enormă, dar trebuie descrisă corect: vorbim despre bani aflați sub risc, nu despre o pierdere deja stabilită.
Întâlnirea nu este interzisă expres
Legea nu le interzice în mod general judecătorilor CCR să discute cu premierul sau cu alți demnitari.
Simpla existență a întâlnirii nu ar demonstra o faptă ilegală și nici o încercare de influențare.
Constituția stabilește însă că judecătorii CCR sunt independenți, iar Legea nr. 47/1992 le impune să-și exercite funcția cu imparțialitate.
Aici problema depășește întrebarea penală sau disciplinară.
O instanță trebuie nu doar să fie independentă, ci să ofere publicului garanții suficiente că este independentă.
La CCR, judecătorii nu pot fi recuzați
Circumstanța este cu atât mai delicată cu cât, potrivit explicațiilor publicate chiar de Curtea Constituțională, judecătorii CCR nu pot fi recuzați.
Părțile din dosare nu au, așadar, instrumentul procedural obișnuit prin care să ceară îndepărtarea unui judecător asupra căruia planează o suspiciune de părtinire.
Tocmai de aceea, transparența conducerii Curții ar trebui să fie mai strictă, nu mai relaxată.
Precedentul care o urmărește pe Simina Tănăsescu
În 2018, când era consilier prezidențial, Simina Tănăsescu s-a întâlnit cu judecătorul CCR Petre Lăzăroiu pentru o discuție referitoare la mandatul acestuia.
Lăzăroiu a precizat ulterior că Tănăsescu nu îi ceruse să demisioneze și că nu se simțise presat. Președinția a negat, de asemenea, existența unor presiuni.
Cu toate acestea, Tănăsescu și-a dat demisia.
Explicația Cotroceniului a fost că nu trebuie să existe în opinia publică nici măcar suspiciunea unei posibile imixtiuni în activitatea Curții.
Episodul este relatat de Digi24.
Rolurile s-au inversat
În 2018, Tănăsescu reprezenta o instituție politică și se întâlnea cu un judecător constituțional.
Acum conduce CCR și ar fi avut o întâlnire neanunțată cu liderul unui partid și fostul șef al Guvernului, chiar înaintea unor decizii importante pentru Executiv.
Nu este dovada unei ingerințe.
Este însă exact genul de situație care produce o îndoială legitimă privind aparența de imparțialitate.
Șase răspunsuri care trebuie oferite
Situația poate fi lămurită fără teorii și fără anchete interminabile:
- A existat întâlnirea?
- Cine a solicitat-o?
- Cine a participat?
- Ce subiecte au fost discutate?
- Au fost abordate dosarele aflate pe agenda CCR?
- De ce nu a fost utilizat un cadru instituțional transparent?
Dacă discuția nu a avut nicio legătură cu dosarele de luni, publicarea acestor informații ar trebui să fie simplă.
Dacă întâlnirea nu a existat, dezmințirea trebuie să fie categorică.
Iar dacă a existat și instituțiile aleg tăcerea, suspiciunea pe care pretind că vor să o evite nu va face decât să crească.
Curtea va judeca legile pe 17 august.
Până atunci, Simina Tănăsescu, Ilie Bolojan și Mircea Abrudean au de lămurit întâlnirea din 14 august.
În justiția constituțională nu este suficient să afirmi că ești imparțial. Trebuie să nu oferi motive rezonabile pentru ca publicul să creadă contrariul.
Și dacă a fost altceva?
Desigur, câtă vreme totul este „pe surse” și nimeni n-a ținut lumânarea, rămâne deschisă inclusiv ipoteza unui episod romantic.
În cazul acesta, putem răsufla ușurați: n-a fost atacată independența CCR, ci doar biodiversitatea.
Iar „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți” ar fi primit, în sfârșit, și o interpretare autentică. Pe surse, normal!