”Întotdeauna îmi place sa găsesc explicații diacronice. Niciodată nu am fost un tip sistematic. Toată sistematizarea mea, pe orice subiect, s-a bazat pe trecerea timpului, pe felul în care un fenomen a apărut în istorie. Și cu alte cuvinte, eu consider că apariția și dezvoltarea operei reprezintă o culme a dezvoltării muzicii și o culme a dezvoltării spiritualității umane. Nu e niciun secret pentru nimeni că regresul spiritualității a apărut odată cu apariția tehnologiei și primele semnale de alarmă au fost trase în a doua jumătate a secolului trecut. Deja oamenii își dădeau seama că noi suportăm acest regres, că ne îndreptăm către minimalism, că ne îndreptăm către forme noi de expresie muzicală. Este un subiect foarte larg pe care îl putem dezbate îndelung despre ce înseamnă muzica contemporană, despre ce înseamnă limbajele moderne, atât în teatru, în balet, în operă, în muzică în general, în artă și despre forța clasicului care rămâne în permanență la modă. Dar ce are frumos opera este că, indiferent de etapa istorică în care a fost compusă, ea are ceva ce o unește ca un fir roșu.
Și asta este legătura cu viața, legătura cu omul și felul în care o poveste poate fi sublimată, transpusă în alt plan, cu alte mijloace și în felul ăsta poate să sădească în cei care privesc spectacolul, respectiv învățăturile ce vin mai mult prin demersul sufletesc decât prin demersuri intelectuale. Pentru că întodeauna inteligența emoțională și inima vor fi pedagogi mai puternici decât mintea noastră.”, a fost declarația de suflet a dirijorului Daniel Jinga.
Despre Opera Națională, spectacolele acesteia, despre critică muzicală, despre oameni și viață, puteți afla la Dialogurile Puterii, de la ora 19.00 de la invitatul special, directorul Operei Naționale București, dirijorul Daniel Jinga