Orbán a băgat hârtia igienică la rație: când statul îți numără sulurile, e clar – vine ”deranjul” sistemic

Nu s-au dat încă lupte în supermarketuri, dar s-a simțit un freamăt în rândul poporului de jos. Un tremur. O neliniște intestinală. Din 19 mai, în Ungaria, poți cumpăra doar cinci suluri de hârtie igienică odată. Nu e banc, nu e glumă de stand-up despre socialismul reîncălzit — e directiva unei țări membre UE, condusă de eternul Viktor Orbán. Motivul? Plafonarea prețurilor. Dar nu la caviar, nu la trabucuri cubaneze. La pastă de dinți, la șampon, la scutece și, mai ales, la hârtie igienică.

Și, fiindcă atunci când plafonezi, comercianții reacționează, lanțul Rossmann — echivalentul lor de drogherie cu pretenții — a zis: „Bine. Plafonați, dar nu vă mai dăm cât vreți.” Adio reduceri, adio bonuri de loialitate. Maximum cinci bucăți de produs per cap de cumpărător. La propriu, cap — că altceva nu poți folosi dacă ai pierdut lupta pentru ultima rolă.

Economia viscerală: cum ajungi de la PIB la WC

E ușor să râzi, dar mecanismul e vechi și sinistru. Când economia scârțâie și inflația face tumbe, guvernele autoritare scot de la naftalină arsenalul paternalist: plafonări, restricții, „protecția consumatorului”. În aprilie 2025, inflația în Ungaria era de 4,2% — dublu față de media europeană. Iar în această cifră se ascunde drama gospodinelor cu trei copii și un singur salariu: gelul de duș devine lux, scutecele — produs strategic, iar hârtia igienică — monedă de schimb.

Ce urmează? Lista e deschisă: poate pâinea la cartelă. Poate raționalizarea șervețelelor umede. Poate o aplicație guvernamentală de tracking a numărului de ștergeri per gospodărie, cu alerte în timp real: „Atenție, ai depășit pragul de două straturi per utilizare. Ai fost raportat la Ministerul Igienei Naționale.”

Hârtia: ultima redută a demnității personale

Să fim serioși: poți sărăci, poți fi evacuat, poți munci pe nimic. Dar când începe statul să-ți raționalizeze hârtia igienică, simți că civilizația a obosit. Că ritualul zilnic al omului modern — micul moment de reculegere de pe tron — e violat de birocrați încruntați care cred că igiena e un moft.

Și da, poți râde. Poți zice că e „doar în Ungaria”. Dar haideți să nu ne mințim. Suntem la două crize distanță de același scenariu. Una valutară și una de logistică, și Carrefour-ul de lângă blocul tău va pune afiș: „Un bax per familie, vă rugăm nu ne mai înjurați.”

Concluzie cu iz profetic

Crizele nu mai vin cu tancuri, vin cu bonuri de hârtie și interdicții pe mopuri parfumate. E bine să fim pregătiți. Nu doar cu rezerve în dulap, ci cu antenele sus și cu gândirea critică în priză. Când ți se spune cât să te ștergi, înseamnă că libertatea a fost deja aruncată în closet.

Și dacă te întrebi ce legătură are Ungaria cu noi, răspunsul e simplu: Orban e modelul. E tatăl spiritual, e inspirația, e icoana din sufrageria tuturor suveraniștilor autohtoni. Ce vedem azi în Budapesta, vom trăi mâine în Băicoi sau Târgu Cărbunești, dacă le facem loc la butoane. Acolo duce suveranismul de carton, cu economie dirijată pe hârtie (igienică), cu dragoste de popor exprimată prin cartele și plafonări.

România „suveranistă”, așa cum o visează corul băieților în cămăși înflorate care vor „țara înapoi”, va fi o combinație între magazinul gol și promisiunea eternă că „de mâine o să fie mai bine”. Doar că mâine va veni cu mai puțină carne, mai puțină pastă de dinți și, da… cu nevoia de foaaaaaaaaarte multă hârtie igienică. Nu pentru că va fi prea multă mâncare, ci pentru că va fi prea mult ”suveranism” — simbolic și administrativ.

Așa că, dragă popor român, vezi ce votezi. Că hârtia ține puțin, dar prostia ține generații.