România, condusă prin Ordonanțe de urgență

În ultimii 30 de ani în România s-au emis nu mai puțin de 3.423 de ordonanțe de urgență. În același timp, au fost adoptate 9.492 de legi, circa o treime din activitatea Parlamentului fiind alcătuită din legi de aprobare a ordonanțelor Guvernului.

Statistică de mai sus a fost întocmită de Ștefan Deaconu, președintele Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, avocat, profesor de drept constituțional și director al Centrului de Drept Constituțional și Instituții Politice din cadrul Facultății de Drept a Universității din București, acesta atrăgând atenția asupra pericolului pe care îl poate reprezenta ponderea foarte mare a Ordonanțelor de urgență asupra actului legislativ și a funcționarii Statului

.Într-un articol publicat pe universul.net, Ștefan Deaconu a subliniat că una dintre condițiile necesare pentru reformarea instituțiilor Statului este restrângerea numărului de Ordonanțe emise de Guvern. Această măsură se impune, arată Ștefan Deaconu, întrucât în ultimii 30 de ani Parlamentul a devenit o anexă a Guvernului, legiferarea fiind făcută mai degrabă de către Guvern și nu de Parlament, care și-a pierdut din atributul sau de „unică autoritate legiuitoare a țării”. Astfel, Ștefan Deaconu a precizat că la baza creșterii numărului de ordonanțe de urgență emise de Guvern stau mai mulți factori, precum:

-creșterea numărului de specialiști din cadrul Guvernului în detrimentul celor din Parlament;

23:58 • Dezvăluiri

România a câștigat procesul privind proiectul minier eșuat de la Roșia Montană | DOCUMENT

-viteză de reacție a Guvernului care lucrează după principiul colegialității, față de Parlament care lucrează totdeauna cu majorități, uneori greu de întrunit;

-un dialog mult mai bun al Guvernului cu instituțiile UE și o înțelegere mai bună de către acesta a politicilor de la nivelul Uniunii.Iată cum arată statistică prezentată de președintele Curții de Arbitraj Comercial Internațional.

„Practic, o analiză a situației din ultimii 30 de ani ne arată că Parlamentul a devenit o anexă a Guvernului, iar legiferarea este, mai de grabă, făcută de către Guvern decât de Parlament. Parlamentul și-a pierdut din atributul sau de ,,unică autoritate legiuitoare a țării’’ fiind cel care aprobă Ordonanțele și Ordonanțele de urgență ale Guvernului.