Palatul Comisiei Europene a Dunării își recapătă strălucirea de la 1896. A fost „cartierul general” al modernizării navigației

Se apropie de final lucrările de restaurare a Palatului Comisiei Europene a Dunării de la Galați, construit în perioada 1893 – 1896 de opt state care, după încheierea Tratatului de la Paris din 1856, au fondat Comisia care a construit Canalul Sulina și a modernizat navigația pe Dunăre.

Își recapătă strălucirea de altădată una dintre clădirile emblematice ale apartenenței României la valorile europene, Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați, sediul organismului european constituit de marile puteri în 1856, pentru modernizarea navigației pe Dunăre.

În prezent, palatul găzduiește Biblioteca „VA Urechia”. Lucrările de reabilitare și de eficientizare energetică ale Palatului Comisiei Europene a Dunării au fost începute în 2023 în baza unei finanțări europene obținute de Consiliul Județean (CJ) Galați. Valoarea totală a proiectului este de 7,6 milioane de lei, din care 6,4 milioane lei este valoarea maximă a finanțării nerambursabile prin PNRR.

Acum, se apropie momentul finalizării lucrărilor. A fost restaurate fațada și interioarele palatului, la acest moment fiind realizate montarea instalațiilor de climatizare și de utilități.

13:13, 18.06.2025 • Turism

Umbrele contelui Miko: renașterea unui castel uitat din România

„Fațada impunătoare a Palatului Comisiei Europene a Dunării, actualul sediu al Bibliotecii <<V.A. Urechia>>, și-a recăpătat strălucirea de odinioară, demnă de un monument ce poartă Marca Patrimoniului European!

Această transformare spectaculoasă este rezultatul unui amplu proiect de reabilitare și restaurare derulat de Consiliul Județean, prin care fiecare detaliu arhitectural al clădirii a fost readus la viață cu grijă și migală.

Printre cele mai interesante decorațiuni ale palatului – construit între anii 1893 și 1896 – se numără elegantele coloane și ghirlande cu linii neoclasice, dar și feroneria bogat ornamentată din zona centrală, cu simboluri ale comerțului pe Dunăre, precum ancora, tridentul și cornul abundenței”, ne-a declarat Costel Fotea, președintele CJ Galați.

Comisia a fost constituită pentru modernizarea navigației pe Dunăre, de la Marea Neagră la Galați și Brăila

Comisia Europeană a Dunării a fost constituită prin decizia luată de marile puteri în cadrul Tratatului de Pace de la Paris de după Războiului Crimeii. Pe 4 noiembrie 1856 a avut loc prima ședință a Comisiei Europene a Dunării, care și-a stabilit sediul la Galați.

Puterile reprezentate în acest organism internațional erau Regatul Unit al Marii Britanii, Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Principatul Moldovei a avut, la început, doar un rol consultativ. După Războiul de Independență și încorporarea Dobrogei, Regatul României a devenit membru cu drepturi depline al Comisiei.

Obiectivul înființării Comisiei era modernizarea navigației pe Dunăre, care se desfășura în condiții dificile din cauza adâncimilor mici care nu permiteau navigația vapoarelor mari și din cauza meandrelor brațelor Dunării. În același timp, Dunărea era principala rută continentală care ar fi permis transportul unor mari cantități de cereale din porturile Galați și Brăila. Era în interesul Regatului Unit și Franței, dar și al tuturor puterilor occidentale ca navigația pe Dunăre să fie liberă și accesul la Marea Neagră să nu fie îngrădit, iar adâncimea apelor Dunării să fie suficientă pentru a permite accesul navelor maritime de mare capacitate, care au și un pescaj mai mare, în porturile Galați și Brăila.

În 1917, Palatul Comisiei Dunării a fost bombardat de nemți, iar după naționalizare a devenit „Palatul Pionierilor”

După ce s-a stabilit ca sediul Comisiei Europene a Dunării să fie la Galați, în martie 1893 a fost cumpărat terenul de pe strada Mihai Bravu nr 6. În 1895 au fost terminate lucrările realizate de Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice, iar pe 29 aprilie 1896 a avut loc recepția clădirii, în prezența inginerului șef al Comisiei Dunării, Carl Kuhl.

În Primul Război Mondial, mai precis în ianuarie 1917, palatul a devenit cartierul general al Armatei a IV-a Siberiene, iar pe 10 octombrie 1917 a fost bombardat de către armatele bulgaro-germane. Acele bombardamente realizate de nemți din zepeline, au pus la pământ peste 1.700 de clădiri din centrul Galațiului. Din Palatul Comisiei Dunării au mai rămas pe verticală doar patru pereți exteriori și câțiva pereți interiori. În 1922, palatul a fost reconstruit de către Societatea Română de Întreprinderi București și Comisia Europeană a Dunării și-a reluat activitatea la sediul din Galați.

În 1948, în cadrul Conferinței Dunărene de la Belgrad s-a luat decizia desființării Comisiei Europene a Dunării. În anii 50, comisia a fost reînființată, cu sediul la Budapesta. La naționalizarea din 1948, statul român a preluat toate bunurile mobile și imobile ale Comisiei. În anii 60, Palatul Comisiei Europene a Dunării a devenit „Palatul Pionierilor”, iar din 1968 a devenit sediul Bibliotecii „V.A. Urechia”.

Sir Charles Hartley, „părintele Dunării”, a coordonat modernizarea Canalului Sulina și regularizarea Dunării

Lucrările de modernizare la Bara Sulina au fost coordonate de inginerul englez Sir Charles Augustus Hartley, numit și „părintele Dunării”, care a fost inginerul șef al Comisiei Europene a Dunării. Hartley a regularizat Canalul Sulina și a asigurat condițiile de navigație la Bara Sulina.

În aprilie 1857, Charles Hartley a fost invitat în fața Comisiei Europene a Dunării și i s-a cerut sa examineze cele trei brațe, Sulina, Sf Gheorghe și Chilia și să recomande unul pentru a fi amenajat. La recomandarea lui Hartley, în 1865 Comisia a hotărât începerea lucrărilor pe brațul Sulina.

Hartley a fost cel care a decis construirea în zona vărsării Dunării în Mare, la Sulina, a „jetelelor”, cele două diguri perpendiculare pe malul mării, prelungite spre larg. În 1861, adâncimea la Bara Sulina era de 5,2 metri, fiind adâncită cu 1,8 metri, cu mult mai mult decât ceruse Comisia Europeană a Dunării.

Între anii 1862 – 1902, au fost executate 10 tăieturi pe brațul Sulina, care au permis scurtarea drumului dintre Tulcea și Marea Neagră cu 249 km, suprimând 29 de cotituri și mărind adâncimea minimă de la 3,66 la 5,48 m. A fost construit șenalul navigabil pentru nave maritime de la Sulina la Brăila.

În octombrie 1862 Charles Hartley a primit din partea Reginei Victoria  titlul de „Sir”. Comercianții de la Dunăre i-au oferit lui Hartley o cupă de argint ca semn al recunoștinței lor pentru că navigația la Bara Sulina se desfășura în condiții de siguranță și cheltuielile de transport erau de 5 ori mai mici.

Un englez dedicat modernizării României

Hartley a fost inginer șef al Comisiei Europene a Dunării până în 1872, iar până în 1907 a fost consultant al Comisiei. În Anglia, lui Hartley i-a fost acordată în 1903 prestigioasa decorație „The Albert Medal”, ca semn al recunoașterii contribuției sale la dezvoltarea ingineriei hidrotehnice.

În Romania, Charles Hartley a oferit soluții inginerești pentru modernizarea porturilor din Galați, Brăila și Constanța, planurile realizate de acesta în Portul Constanța stând la baza studiilor de modernizare ale lui Anghel Saligny.

Hartley a fost un prieten apropiat al Regelui Carol I și Reginei Elisabeta, pe care îi vizita adeseori. Una din temele de discuție dintre Regele Carol I și Sir Charles Hartley era intenția regelui de a moderniza porturile de la Dunăre, de la Cernavodă la Turnu Severin, pentru a impulsiona exporturile de cereale.