Papahagi pune degetul pe rană: dreapta a ratat Guvernul Tomac și acum se uită lung spre PSD

Adrian Papahagi formulează un reproș incomod pentru PNL și USR: varianta Guvernului Tomac, respinsă rapid și tratată aproape ca o improvizație neverosimilă, ar fi putut fi, în realitate, o ieșire rezonabilă din criză. Nu perfectă. Nu strălucitoare. Nu „istorică”. Dar posibil funcțională.

Un reproș greu de ignorat

Papahagi spune limpede că Guvernul Tomac ar fi fost „plin de oameni ok, fără carnet de partid”, o formulă „tehnică”, „nepesedistă” și fără AUR.

Cu alte cuvinte, exact genul de construcție care ar fi putut permite PNL, USR și UDMR să respire politic, fără să intre într-o combinație toxică și fără să lase PSD să controleze direct guvernarea.

„Aici Bolojan a greșit, nu Nicușor”

Cea mai apăsată frază a lui Papahagi este aceasta: „Aici Bolojan a greșit, nu Nicușor”.

Argumentul său este simplu: Eugen Tomac era „mai degrabă penelisto-userist decât pesedist” și ar fi oferit partidelor de dreapta șansa de a susține oameni apropiați, dar fără carnet politic.

Nu era un guvern de partid, ci o soluție de avarie într-un Parlament imposibil.

În logica lui Papahagi, PNL și USR au refuzat această formulă din încăpățânare, ostilitate față de președinte și calcul de partid. Rezultatul? O criză care nu s-a rezolvat, ci s-a adâncit.

De la compromis la variantă mai proastă

Papahagi consideră că a doua soluție a fost „vizibil mai proastă” și produsă „la nervi și la rupere”. Aici spune că a greșit Nicușor Dan, iar Ilie Bolojan a punctat politic.

Dar problema mare vine abia acum:

dacă se ajunge la un guvern Grindeanu, „100% PSD, votat de PNL pe un acord politic”, atunci dreapta va fi făcut un ocol complet ca să ajungă fix în locul de care pretindea că fuge.

Papahagi e tăios: „Cea mai proastă soluție”.

Și avertizează că doi ani de guvernare PSD ar putea alimenta și mai mult AUR, până la un scenariu cu suveraniștii urcați masiv în 2028.

Lecția politică

Reproșul lui Papahagi nu trebuie citit ca adevăr absolut. Dar nici nu poate fi expediat ușor.

În criza de acum, refuzul fiecărei soluții imperfecte nu produce automat o soluție mai bună. Uneori produce doar una mai proastă.

Guvernul Tomac putea fi criticat.

Dar avea două calități clare:

evita PSD la comandă directă

și excludea AUR din ecuație.

Dacă alternativa devine un guvern PSD tolerat de PNL, atunci întrebarea rămâne usturătoare:

ce anume a câștigat dreapta din toată această încăpățânare?

Poate doar dreptul de a se plânge, din opoziție, de exact deznodământul pe care l-a ajutat să se nască.