Poftiți la verzituri! Și nu doar

Legumele… Verzi, roșii, portocalii, albe și cum mai sunt. Unora le plac toate, altora unele, în timp ce alții nu se împacă mai deloc cu niciunele. Mai jos, câteva, nu curiozități, ci chestiuni despre unele dintre ele.

Potrivit studiilor întreprinse de specialiştii de la Institutul de Igienă şi Alimentaţie Bucureşti, raţia de hrană zilnică necesară organismului este de 714 g alimente de origine animală şi 1.225 g alimente de origine vegetală, ponderea ocupată de legume reprezentând între 300 şi 500 g, ceea ce presupune un consum anual de 125-180 kg de legume.

Pentru a avea o alimentaţie raţională şi variată, dar și sănătoasă, ar trebui să nu ne lipsească din, alimentație: spanacul, salata, castraveții, dovleceii, morcovii, vinetele, tomatele, varza, ardeii, mazărea, fasolea verde, verdețurile, conopida, dar nici, deși unii nu prea le suportă, ceapa și usturoiul. Pentru a asigura cele, măcar, 125 de kilograme de legume pe locuitor, cum zic specialiștii, România ar trebui să producă anual 3,7-4 milioane tone de legume. Dar asta, desigur, nu se întâmplă.

Despre una, despre alta…

Banalul morcov… Este originar din regiunile Mării Mediterane şi Mării Negre și este cunoscut de aproximativ 3.000 de ani. La început, morcovul era folosit ca plantă medicinală. Îl găsim… mâncabil la începuturile secolului al XVI-lea, în Afganistan. Ani mai târziu ajunge ca legump de bază în Franţa, Italia, Spania.

Salata este una dintre cele mai vechi plante cultivate de om. Ea s-a bucurat de aprecierea multor civilizaţii de-a lungul timpului. Era prezentă la toate festinurile familiei regale de perşi încă din anii 500 î.e.n., dar nu a lipsit nici de la mesele grecilor, romanilor şi egiptenilor. Din Europa în America de Nord lumea cunoaște și consumă salata. Sau lăptuca.

Spanacul… Spinacea oleracea, aşa cum este cunoscut în termeni ştiinţifici, este cunoscut încă din secolul al IV-lea al erei noastre. În Asia Centrală acesta creşte în flora spontană. Răspândirea lui în lume se datorează arabilor, care la începutul secolului al XII-lea l-au adus în Spania. Acesta a fost începutul cultivării lui şi în alte ţări din apusul şi sud-estul Europei, precum şi în America de Nord.

Se pare că loboda este rezultatul ameliorării progresive din planta sălbatică cunoscută sub denumirea Atriplex nitens Schlfur, care creşte în nordul Europei, în Caucaz şi Asia Centrală. Este cultivată şi în Siberia. Loboda s-a bucurat de aprecierea oamenilor încă din Evul Mediu, dar în timp folosirea ei a fost redusă ca urmare a cultivării spanacului. Chiar şi aşa, în ţările mari consumatoare de verdeţuri, loboda se cultivă pe suprafeţe considerabile.

Să vedem ceapa. Nu doar că e consumată din vremuri imemoriale, adică, mii de ani înainte de Hristos, ci e și apreciată tot de pe atunci. Egiptenii, încă de pe vremea faraonilor, au folosit și iubit ceapa. În mormintele faraonilor au fost găsite documente care atestă că existau culturi importante cu această legumă. Ulterior, aceasta s-a răspândit în Grecia şi Imperiul Roman. De aici, s-a dus, nu cu vântul și gândul, ci cu oamenii, în toate locurile de pe pământ.