Filmele de lungmetraj „Nomadland” și „Borat Subsequent Moviefilm” sunt marile câștigătoare ale ediției din acest an a premiilor Globul de Aur.
„Nomadland” a câștigat cel mai important trofeu al serii: premiul pentru cel mai bun film dramatic. De asemenea, filmul a primit premiul pentru cel mai bun regizor – Chloe Zhao.
Filmul prezintă o poveste în care actrița principală, Frances McDormand, joacă rolul unei femei fără adăpost aflată într-o călătorie în Vestul Statelor Unite. Criticii de film spun despre „Nomadland” al lui Chloé Zhao că este un film care găsește poezie în povestea unei femei aparent obișnuite.
Povestea de la care a început totul
Noul film începe cu o elegie pentru Empire, Nev., unul dintre acele orașe de modă veche, care au prosperat în timpul boom-ului de producție din America de după cel de-al doilea război mondial. Dar în 2011, în urma unei recesiuni globale devastatoare, mina locală de gips a fost închisă. În urma acestora, Empire a devenit un oraș fantomă și sute de rezidenți s-au mutat de aici.
Empire a fost un loc real, dar personajul principal din acest film este o creație fictivă: este o văduvă în vârstă de 60 de ani pe nume Fern. O vedem pe Fern împachetându-și lucrurile și lăsând Empire în urmă. În anul următor, pe măsură ce își va găsi de muncă oriunde se oprește, ea conduce prin SUA într-o dubă mare care va fi casa ei.
Cine este Fern?
Fern devine un fel de nomad al zilelor noastre, transformându-şi camioneta într-o locuinţă mobilă şi călătorind alături de alţi compatrioţi într-o caravană ce străbate vestul american, după colapsul economic al unui orăşel din Nevada. Chloé Zhao surprinde oboseala zilelor lungi și a nopților nedormite ale lui Fern, orele lungi la volan sau la un loc de muncă. De asemenea, se petrec perturbări cauzate de vreme, conflicte interpersonale sau probleme cu vehiculul.
Prietenia și singurătatea sunt polii între care oscilează filmul lui Zhao. Cu excepția lui McDormand și a câtorva alții, aproape toți oamenii din „Nomadland” joacă versiuni ale lor, făcând tranziția ușor magică de la pagina non-ficțiune la ecranul nedocumentar.
Fern are o soră (Melissa Smith), care o ajută să iasă dintr-un blocaj și o laudă drept „cel mai curajos și mai cinstit” membru al familiei lor. Credem aceste cuvinte pentru că se aplică și lui McDormand, a cărui greutate, empatie și disciplină nu au fost niciodată atât de puternice. O mare parte din ceea ce face McDormand este să asculte, oferind sprijin moral și emoțional actorilor neprofesioniști în timp ce își povestesc întâmplările. Abilitatea și sensibilitatea ei au puterea de a convinge că ceea ce se vede nu este doar realist, ci adevărat.
Dave este cel care îi atrage atenția lui Fern destul de mult. Este un tip blând, cu păr argintiu, și încearcă cu blândețe să-i câștige afecțiunea acesteia. Deși încercările lui de a fi de ajutor sunt stângace și nu sunt întotdeauna bine judecate, pentru Fern nu reprezintă neapărat o problemă.
Fern și prietenii ei sunt uniți atât de experiența pierderii, cât și de spiritul aventurii. Multe dintre poveștile pe care le împărtășesc sunt pline de durere.
Nu știm la ce să ne așteptăm de la Fern pentru sfârșitul filmului, dar un lucru e sigur: aventura ei nu s-a terminat.
