Povești de viață de dincolo de gratii - Comunitatea Terapeutică Jilava

Din motive legate de consum și trafic de droguri, Alexandru și Florin își irosesc ani buni din viață în spatele gratiilor. Ar da orice să întoarcă timpul înapoi! Și cum asta nu se poate, s-au agățat, chiar cu o anume disperare, de Comunitatea terapeutică de la Penitenciarul Jilava, care îi ajută să spere la o viață normală, după ispășirea pedepsei.

Comunitatea Terapeutică de la Penitenciarul Jilava, înființată cu sprijin norvegian, își propune să ajute traficanții și consumatorii de droguri să renunțe la acest flagel și să devină oameni obișnuiți care, la ieșirea din detenție, să poată să se reintegreze cât de cât în societate. Puterea.ro a stat de vorbă cu doi dintre deținuții de acolo, care ne-au spus povestea lor, experiența vieții de om închis, dar și aspirațiile și dorințele lor după eliberare.

La 16 ani a avut primele probleme cu poliția, la 25 a ajuns în penitenciar

Alexandru are 25 de ani și a fost condamnat pentru trafic de droguri de mare risc, primind 3 ani și 4 luni de închisoare, din care a executat deja opt luni. „Spre norocul meu, pot beneficia de o eliberare condiționată, care va avea loc peste un an și patru luni!”, povestește Alexandru, un tânăr zvelt, plăcut la înfățișare, cu aspect de intelectual, de te întrebi ce caută aici. A terminat Colegiul Național „George Coșbuc”, din Capitală, profilul mate-info, a urmat un an cursurile de informatică la Universitatea „Titu Maiorescu”, apoi a urmat trei ani cursurile Facultății de Științele Comunicării și Relații Publice, dar nu și-a mai dat licența, fiindcă drogurile l-au adus în închisoare.

„La 16 ani, din cauza drogurilor, mai exact marijuana, am avut probleme cu poliția. Atunci nu am fost condamnat, dar a fost prima mea experiență cu poliția. Eram într-un grup, eu eram cel mai mic de acolo, toți erau cu 3-4 ani mai mari ca mine. Nu m-au îndemnat, dar curiozitatea m-a împins spre droguri. Abia prin facultate m-am apucat și de trafic. Viața mea înainte de detenție a fost cam haotică, din cauza traficului cu droguri. O vreme am muncit la spălătoria auto a tatei, am lucrat și ca ajutor contabil, după liceu, când eram la informatică. Cât am mers și la școală și la muncă, să zicem că viața mea era un pic mai ordonată, apoi a devenit haotică. Întâi am stat închis la Rahova, cât mi s-a făcut carantina, apoi, după ce mi s-a dat un regim cu executare, am ajuns aici. Mi-am dorit să mă las de droguri chiar înainte de a ajunge la penitenciar, renunțasem deja la marijuana, dar aveam probleme încă și cu alte droguri. Acum fac parte din programul Comunitatea Terapeutică, mă bucur că este așa și am reușit să scap de dependențe!”, spune Alexandru.

**Un mulțumesc și un te rog frumos nu sunt semne de slăbiciune, ci de bun simț**

Comunitatea a reprezentat pentru el o mare schimbare, pentru că „pe secție nu prea ai ce să înveți, aici însă lumea e civilizată, un mulțumesc și un te rog frumos nu sunt semne de slăbiciune, ci de bun simț. În restul penitenciarului nu e la fel, oamenii nu sunt la fel. Comunitatea te face mai organizat, înveți să respecți reguli, am vrut să schimb ceva la mine și, cu ajutorul comunității terapeutice, zic eu, am schimbat. Cel mai greu pentru mine a fost când am fost arestat și închis, prima lună nu-mi venea să cred că am ajuns în detenție, a fost ca o lovitură dură cu capul în zid sau ca o palmă grea peste ceafă.”

Viața în comunitate înseamnă trezire la 6.00 și un program destul de încărcat: „La 6.30 îndeplinim anumite sarcini, cum ar fi curățirea camerelor, la 7.00 e apelul, unde vin supraveghetorii și verifică dacă suntem toți prezenți. De la 7.30 la 8.00 se iese afară, la o cafea, o țigară, de la 8.00 la 9.00 se deschide bucătăria, apoi între 9.00 și 11.00, cu zece minute pauză, se predă regulamentul interior al comunității. Membrii dau test o dată pe săptămână din ceea ce învață la regulament, pentru că asta ajută la recuperare. E ca la un fel de școală, de la 11.00 la 13.00 se iese la aer și se ia masa, după care urmează din nou orele de regulament între 13.00 și 15.00, apoi o oră constructivă, în care urmărim un documentar, după care scriem ce au văzut și am înțeles. Abia de la 19.00 avem liber la cameră. E un program riguros, dar te obișnuiești. E mult mai bine aici. Eu am stat la Rahova pe secție, era mult mai nasol, oamenii din camere nu erau primitori. Când venea cineva nou și părea mai slab de înger, se profita de el, îi luau țigările, mâncarea, tricourile. Erau gândaci, nu-ți puteai lăsa farfuria cu mâncare sau cafeaua prea mult pe masă. Acolo am stat din martie până în mai 2023. E mult mai bine aici”.

Părinții și fratele mai mic țin legătura cu Alexandru, ei sunt cel mai bun sprijin moral pentru el. După eliberare, Alexandru speră să-și ia licența și să ducă o viață normală.

În detenție, fiecare speră să i se mai reducă din pedeapsă, să plece mai devreme acasă

Florin, 27 de ani, este un alt membru între cei 35 câți numără Comunitatea Terapeutică de la Jilava. Florin a avut două condamnări – o condamnare din 2017 pentru trafic de droguri și constituirea de grup infracțional, pentru care a primit 3 ani cu suspendare și o a doua condamnare pentru conducere fără permis, care i-a adus o pedeapsă adunată de 4 ani. A executat 2 ani și 9 luni, dar chiar a doua zi după interviu, urma să intre la comisie și spera să primească o reducere a pedepsei. „Termenul meu normal de eliberare este 25 aprilie 2024, dar poate voi pleca mai devreme!”

Florin a fost în copilărie un băiat liniștit, a jucat fotbal timp de 9 ani. Anturajul greșit l-a făcut să dea nas în nas cu poliția pe la 14 ani, din cauza bătăilor, dar atunci nu a pățit mare lucru, fiindcă era minor. De profesie pizzer, viața lui Florin a luat o întorsătură neplăcută din cauza consumului de droguri. „În închisoare am avut două vieți, viața pe secție, care este una rea, nu te învață nimic bun, și viața în Comunitatea Terapeutică, care te ajută să devii responsabil, să nu mai faci greșeli, te învață să-ți amâni reacțiile impulsive. Eu eram o fire foarte impulsivă la venirea în pușcărie, mă deranja orice, mai ales că venisem după consumul de droguri. Am reușit să renunț la droguri și să îmi stăpânesc pornirile. Am avut norocul de a nu avea decât dependență psihică, nu și fizică, de droguri, nu am luat niciodată heroină injectabilă. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, fiindcă da, ai stres și nervi 2-3 luni, dar nu e la fel cu dependența fizică. Am scăpat acum de droguri, și dacă am putut aici, voi putea să rezist și afară”, spune încrezător Florin.

Cel mai greu în detenție este când vin sărbătorile

„Cele mai grele momente sunt sărbătorile. Stai departe de familie și vezi negru în fața ochilor, îți vine să-ți pui pătura în cap și să nu mai ieși de sub ea. Am și un copil de 5 ani, acum tatăl meu s-a internat în spital, chiar aseară, cu un cancer la rinichi, mama e la Cluj, fratele meu nu prea ține legătura cu tata. Mi-e greu. Îmi reproșez mereu consumul de droguri și îmi dau seama acum că trebuie să lupt pentru copilul meu de 5 ani, să fiu alături de el. Am fost și prin licee, alături de psihologul comunității, domnul Cezar, să le vorbim elevilor despre cum să se ferească de traficul de droguri, de alcool și droguri”, mai spune Florin.

După eliberare, Florin speră să meargă la Cluj să lucreze la firma mamei sale și să stea departe de orice alte probleme cu poliția.

Povești ca ale lui Alexandru și Florin sunt multe la Jilava și în alte penitenciare românești. Când vezi oameni tineri, care și-au distrus tinerețea pentru niște câștiguri sau senzații iluzorii, e firesc să empatizezi cu ei, dar și să-i avertizezi pe tinerii liberi, de afară, că nu merită să-și distrugă viețile lor și ale familiilor lor, poate iremediabil.

Reamintim că din martie 2023 a intrat în vigoare Legea nr. 45/2023. Au crescut pedepsele pentru traficul de droguri, traficanții de droguri de mare risc primesc închisoare acum de la 3 la 10 ani, în loc de între 2 și 7 ani, cum era anterior. Ministrul Justiției a propus deja ca pedeapsa să fie cu executare, nicidecum să mai fie pedeapsă cu suspendare. Aviz amatorilor!