Presa românescă la răscruce de drum dar sub …avertismentul lui Tucker Carlson

Astăzi, 3 Mai, este ziua internațională a libertății presei. An de an, de mai bine de peste 100 de ani, presa românească a fost și rămâne un arhivar al clipei, iar jurnalismul a fost și va rămâne o breaslă necesară societății având ca etalon și ca reper pe poetul și jurnalistul Mihai Eminescu.

 Ziua mondială a libertăţii presei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în 1993, în urma unei recomandări adoptate în cadrul celei de-a XXVI-a sesiunii a Conferinţei Generale a UNESCO în 1991.

Astfel, ONU a declarat marcarea acestei zile pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, conform articolului 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: ”Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat”.

Însă, astăzi, presa din țara noastră nu este nici mai bună, dar nici mai rea, decât societatea românească. Ea este oglinda societății. O societate care de peste 30 de ani este oglindită în presă prin intermediul celor trei S care, zi de zi, fac agenda zilei-Scandal, Sex și Sânge. Dar, ziariștii de astăzi au rămas și rămân sub imboldul vorbelor lui Pamfil Șeicaru: “Gazetarului nu-i este permis să asiste spectator indiferent la zbuciumul de fiecare zi al vieții sociale, să înregistreze pasiv variatele aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la toate întâmplările din care se țese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola de insuccesul momentan, gândindu-se la sentința postumă a generațiilor viitoare care revizuiesc toate judecățile contemporanilor. Unui gazetar nu-i este îngăduită această iluzie”.

Poate și de aceea motto-ul ziariștilor de astăzi este “Împreună scriem istoria clipei”. De a lungul timpului, istoria clipei a fost scrisă de mari personalității ale societății românești și numai, adică de academicieni, cadre universitare, profesori, scriitori, cineaști, creatori de artă și…gazetari.

Astăzi, presa românească și cea de pe mapamond este la răscruce de drum, iar pandemia de COVID 19 și războiul din Ucraina rescrie prezentul dar, mai ales, viitorul presei. De fapt, aceste două evenimente majore au schimbat direcția și agenda presei românești și mondiale. Iar cazul cunoscutului prezentator TV american Tucker Carlson, care a fost forțat să părăsescă canalul Fpx News, cu acordul ambele părți, spune foarte mult despre viitorul sumbru al presei. „Marile întrebări care ne modelează viitorul nu sunt deloc discutate: mai multe libertăți civile, progresul științei, schimbările demografice, puterea corporativă, resursele naturale… discuțiile despre asta nu sunt permise în mass-media americană”, a spus Carlson într-un videoclip postat pe Twitter. Totodată, prezentatorul TV a remarcat că discuțiile din mass-media au devenit „incredibil de stupide” și „fără sens”, iar dezbaterile despre lucruri importante au fost interzise prin decizia „atât a partidelor politice, cât și a donatorilor acestora”, dar ”conștientizarea acestui lucru este deprimantă” și ”totuși, acest lucru nu este permanent iar adevărul va prevala”. 

Practic, Tucker Carlson ne spune că viitorul este oarecum cam sumbru pentru că este controlat de interese care ascund subiectele fierbinți din agenda zilnică dar ne modelează ziua de mâine. Însă, de mai bine de un veac, presa românească a ținut stegul sus respectând cu sfințenie pilda lui Mihai Eminescu: ”Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni”, fapt pentru care, zi de zi, ziariștii români, trebuie să-și amintească permanent și de vorbele lui Nichita Stănescu: “Auzi, bă, Gore, ei o să rămână niște ziariști toată viață, noi o să rămânem poeți toată moartea!