Faceți cunoștință cu președintele care îi îngrozește pe gangsteri!

Președintele El Salvadorului îi protejează pe cetățeni de crimă! Dar cine îi va proteja de el?

Atunci când Nayib Bukele, președintele El Salvadorului, s-a descris pe sine drept „cel mai tare dictator din lume”, oamenii au acordat prea multă atenție primei părți a acelei fraze și prea puțin celei de-a doua. Indiferent dacă bărbia perfect tunsă, ochelarii de soare scumpi și lăudăroșenia neîncetată pe rețelele sociale sunt considerate „cool”, nu este de importanță majoră. Mai important este faptul că un alt stat din America Latină abordează dictatura.

Pe 4 februarie, El Salvadorul organizează alegeri. Constituțional, președintele Bukele este interzis să candideze pentru un al doilea mandat. Totuși, el candidează, având o abordare putinistă pentru a ocoli limitele de termen. Și victoria îi este asigurată, aducând pace unei țări terorizate anterior de bande criminale. Este unul dintre cei mai populari lideri din lume. Mulți politicieni din regiune se întreabă dacă ar trebui să îl imite.

Violenta bandelor, alimentată în mare parte de traficul de droguri, este o problemă enormă în America Latină. În unele țări, bandele pot sfida autoritatea statului, corupând oficialii, victmizând cetățenii și paralizând economia legitimă. Liderii de pretutindeni trebuie să decidă, în abordarea bandelor, care este echilibrul corect între respectarea libertăților civile și protejarea publicului. Președintele Bukele a arătat ce se poate face dacă cineva ignoră prima în favoarea celei din urmă.

Confruntat cu o criză de securitate când a preluat funcția în 2019, el a permis poliției să rețină pe oricine bănuiesc (sau pretind că bănuiesc) de legături cu bandele. Mai mult de 74.000 de persoane – echivalentul a 8% din populația masculină tânără – au fost arestate. Aproape niciuna nu a avut procese corecte. Într-un fel, tactica sa a funcționat. Rata omorurilor a scăzut de la 51 la 100.000 de persoane la trei, o îmbunătățire considerabilă. Oamenii de rând erau prea speriați în trecut să depună mărturie împotriva bandelor. Acum, mărturia lor nu mai este necesară: orice gangster care merge pe o stradă cerând bani de protecție poate fi arestat pe baza unui apel anonim. Viața normală s-a întors în cartierele găurite de gloanțe, scrie The Economist.

Acest lucru a avut consecințe economice. Criminalitatea gangsterilor obișnuia să coste un impresionant 16% din PIB, conform unei estimări. Pe măsură ce siguranța a îmbunătățit, afacerile mici s-au redeschis sau au crescut. Investiția de către firmele multinaționale a crescut, de asemenea, iar prețul datoriei guvernamentale a țării, care căzuse la niveluri de criză în 2022, a crescut. Banca JP Morgan Chase estimează că rata anuală de creștere potențială a El Salvadorului a crescut de la 2% la aproximativ 3%. Numărul salvadorienilor care încearcă să treacă granița dintre Mexic și Statele Unite a scăzut cu o treime în ultimul an fiscal.

Schimbarea este atât de dramatică încât și alte țări, din America Latină și nu numai, au observat. Guvernele din Peru și Honduras au copiat elemente din programul lui Bukele. La fel a făcut și Ecuador, unde bandele în ultimele luni au asasinat un candidat la președinție, au declanșat bombe, au provocat revolte în închisori și au invadat o emisiune TV în direct. Președintele Ecuadorului, Daniel Noboa, a declarat starea de urgență și a trimis armata să patruleze străzile și închisorile, invocându-l pe Bukele ca sursă de inspirație. În mare parte a regiunii, deziluzia tot mai mare față de democrație este alimentată de sentimentul că guvernele nu își protejează publicul. Potrivit Latinobarómetro, un institut de sondare, 54% din latino-americani nu ar fi deranjați dacă un regim nedemocratic ar veni la putere, atâta timp cât ar rezolva problemele – în creștere de la 44% în 2002.

Una dintre primele obligații ale oricărui guvern este de a asigura securitatea. În acest sens, președintele Bukele a făcut o diferență, cel puțin pe termen scurt. Cu toate acestea, există dezavantaje uriașe la abordarea sa. Numeroși salvadorieni nevinovați au fost închiși, devastând emoțional și financiar familiile lor. Cei mai mulți rămân închiși în închisori sumbre și suprapopulate. Președintele Bukele plănuiește în cele din urmă să țină „procese colective”, cu sute de suspecți într-o singură audiere și puțină șansă pentru vreunul dintre ei să-și prezinte o apărare coerentă.

Bukele a folosit, de asemenea, cruciada sa pentru ordinea publică ca scuză pentru a evolua spre autoritarism. A folosit soldații pentru a intimida parlamentarii. A purificat complet sistemul judiciar. A impus o stare de urgență „temporară”, care continuă să fie prelungită. Jurnaliștii se confruntă cu închisoarea dacă raportează despre crackdown-ul gangsterilor într-un mod care „creează panică”. Regulile electorale au fost ajustate pentru a oferi partidului de guvernământ un avantaj. Puterile pe care le-a adunat președintele Bukele sunt suficiente pentru a îngenunchea presa, justiția și opozanții săi. Dacă va fi reales, fără îndoială că va continua să demonteze mecanismele de control și echilibru. Dacă, într-o zi, salvadorienii se plictisesc de el, s-ar putea să le fie greu să-l înlăture. Și el are doar 42 de ani.

O lecție învățată este că politicienii care respectă statul de drept trebuie să abordeze serios criminalitatea stradală, altfel riscă să fie depășiți de lideri autoritari. Președintele Bukele avertizează că, dacă opoziția ar câștiga, ar „elibera toți gangsterii”, cum a spus într-un spot de campanie. Cel mai bun mod de a reduce violența gangsterilor în America Latină ar fi să se legalizeze drogurile peste tot, eliminând cel mai mare premiu pentru care se luptă bandele. Aceasta nu ar fi o panaceu – gangurile din El Salvador își câștigau banii în mare parte din șantaj. Și nu se va întâmpla curând – Statele Unite ar face viața neplăcută pentru orice țară care ar încerca. Așadar, liderii care se preocupă de libertățile civile trebuie să depună eforturi perseverente și dificile pentru a găsi modalități de a combate criminalitatea fără a încălca respectivele libertăți. Acest lucru înseamnă antrenarea poliției pentru a investiga mai bine crimele și accelerarea proceselor pentru ca suspecții să nu petreacă ani în celule așteptând ziua în instanță, în timpul căreia ar putea fi recrutați de bande. Asta nu înseamnă folosirea armatei ca poliție.

Cealaltă lecție este că alegătorii atrași de modelul Bukele – un lider mesianic care acumulează constant mai multe puteri pentru a „proteja” națiunea – ar trebui să-și amintească că această poveste rareori se încheie bine. Dictatorul odată la modă din Nicaragua, Daniel Ortega, conduce acum țara ca un șef de bandă. Nicolás Maduro din Venezuela, dornic să distragă atenția de la prăbușirea economică pe care nepotismul său a cauzat-o, a anunțat recent un plan de a anexa două treimi din vecina Guyana. Gangsterii tatuați sunt înfricoșători. Dar un conducător necontrolat poate fi și mai înfricoșător.