Putin, falsificatorul șef: cum vrea un criminal de război să rescrie istoria celui de-al doilea război mondial

Vladimir Putin ține un discurs de Ziua Victoriei. Și vine cu guma. Șterge, corectează, rescrie — și ne predă lecții de morală geopolitică, de pe un munte de cadavre și tratate violate. Căci da, dictatorul de la Kremlin a început să scuipe cu sete acuzații despre „falsificarea rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial”, dând de înțeles că Rusia e victima neînțeleasă a istoriei și că Occidentul o cam exagerează cu libertatea de interpretare.

Să ne-nțelegem: omul care a invadat Ucraina, care sprijină dictaturi, care a redus justiția la anecdotă și a transformat presa în megafon de stat, ne explică acum cum trebuie înțeles al Doilea Război Mondial. Și mai grav: face din asta temelia unei noi religii de stat, cu tancuri în loc de cruci și parade în loc de pocăință.

Manualul de istorie paralelă al Kremlinului: Stalin, erou național și criminal din greșeală

În universul paralel din capul lui Putin, Stalin n-a comis crime, ci „a menținut stabilitatea”. Pactul Ribbentrop-Molotov? O neînțelegere. Gulagul? O soluție temporară. Masacrul de la Katyn? Un fake news polonez. Iar Polonia, sărmana, e vinovată că a provocat Al Doilea Război Mondial pentru că n-a acceptat cererile lui Hitler. Da, frățioare, ai citit bine.

Așa ceva poate doar un egocentrist cu sindrom imperial netratat să afirme, în direct, cu voce gravă și sprânceană ridicată. Și are aplauze. Și public. Și legi care îți dau în cap dacă spui altceva.

Falsificare de război, cu pretenții de canon istoric

Putin a transformat 9 Mai, Ziua Victoriei, în epicentrul propagandei sale oficiale. Nu mai e comemorare. E triumf. Nu mai e doliu. E cult. Veteranul e înlocuit cu soldatul invadator, flancat de icoana cu Stalin și crucea rusească.
Și din toate astea, se trage concluzia:
dacă am câștigat războiul atunci, avem dreptul să-l pornim din nou acum.

Aceasta e logica lui Putin. O logică de călău cu ifose de pedagog.

Istoria ca armă: tancul vine din arhivă

Pentru Putin, istoria nu e adevăr. E instrument. Dacă ai nevoie să justifici o agresiune, cauți în trecut o victorie, o jignire, o frontieră trasă cu creionul. Apoi o umpli cu mituri și o transformi în scuză. Așa a început invazia Ucrainei. Așa s-a justificat anexarea Crimeei. Așa se va vorbi, poate, și despre Basarabia, dacă lumea doarme iar cu democrația sub pernă.

Dacă la Kremlin se joacă domino cu istoria, înseamnă că piesele urmează să cadă iar

Putin e astăzi ce a fost Stalin ieri și Hitler alaltăieri: un om înspăimântător de mic, care vrea să pară mare falsificând lumea în jurul lui. Când istoria e mințită în direct, și nimeni n-o contrazice, se creează monstrul.

Dar istoria nu iartă. Are obiceiul să revină, să zguduie, să smulgă măștile.
Și atunci când va veni iar, n-o să-l întrebe nimeni pe Putin ce părere are.

„Nu voi permite nimănui să falsifice istoria” – zice Falsificatorul Șef

Să o luăm metodic.

Putin afirmă că rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial sunt „falsificate pentru a servi intereselor politice”. Serios? Să-ți aducem aminte, domnule colonel de KGB cu sete de glorie?

• În 1939, URSS a semnat un pact de neagresiune cu Hitler (Ribbentrop-Molotov), în urma căruia a invadat Polonia, apoi Țările Baltice, apoi Finlanda.
• URSS n-a „eliberat” Europa de Est, ci a înlocuit ocupația nazistă cu ocupație sovietică – cu execuții, deportări, cenzură, tancuri și foamete dirijată.
• URSS a ridicat Cortina de Fier, a înfipt baioneta în Berlin și și-a însușit jumătate din continent ca pradă de război.

Dar Putin ne spune acum că Rusia de azi apără adevărul.

Adevărul cui? Al celor care l-au ars pe Soljenițîn? Care l-au otrăvit pe Litvinenko? Care l-au aruncat pe Navalnîi într-un gulag modern? Hai să fim serioși.

Discursul victoriei: comemorarea devine cult

Putin nu mai folosește Ziua Victoriei pentru a onora sacrificiul, ci pentru a legitima agresiunea prezentului.
Într-o mână flutură poza cu bunicul decorat, în cealaltă mână semnează ordinul de mobilizare pentru un război ilegal.

• În loc de comemorare, avem parade militare megalomane.
• În loc de reculegere, avem retorică despre „coloniștii occidentali” care „pun pe piedestal trădători”.
• În loc de adevăr, avem legi care interzic „denigrarea gloriei sovietice”. Altfel spus: dacă spui că Stalin a omorât milioane, riști pușcăria.

Și ăsta e omul care se teme de falsificarea istoriei? Când falsul e deja lege?

Iar „tradiția rusă” devine paravan pentru crime internaționale

Putin acuză Vestul că „distorsionează realitatea” și că „împiedică recunoașterea meritelor eroice ale URSS”. În realitate, ceea ce îl înspăimântă e tocmai recunoașterea exactă a ceea ce a fost URSS: o dictatură sângeroasă care a înfrânt un monstru cu prețul de a deveni altul.

• Rusia nu are nevoie de manuale corecte, ci de mituri utile.
• Nu are nevoie de trecut, ci de o versiune mobilizatoare a trecutului, cu care să-și anexeze viitorul vecinilor.

Dacă al Doilea Război Mondial a fost despre lupta împotriva nazismului, atunci Putin vrea să fie moștenitorul natural al acestei misiuni.
Doar că uită un lucru: azi, el e agresorul.
Și da, istoria îl va trata cu aceeași rigoare cu care i-a tratat pe alții ca el: va pune crucea unde trebuie.

Lecția de istorie pe care Putin n-o va învăța niciodată

Istoria nu e un serviciu de propagandă. Nu se scrie în birourile Kremlinului. Nu se aprobă prin decret. Și mai ales – nu se lasă în grija unui om care a transformat teroarea într-o metodă de guvernare.

Putin poate înfășura războiul în steaguri, în parade, în busturi de Stalin. Dar nimic nu va șterge adevărul pe care oasele îl păstrează mai bine decât orice manual: că cei care ucid în prezent, mint despre trecut.

Iar când falsifici istoria cu atâta disperare, înseamnă că știi ce te așteaptă: condamnarea ei.