Realitatea din România: Corecţiile fizice sunt considerate o formă de educaţie a copiilor

Cazul primarului din Sângeorz Băi a adus în atenția publică un subiect de cele mai multe ori tabu în România: copiii victime ale abuzului în familie.

Datele oficiale arătau în 2019 aproape 16.000 de cazuri de abuz asupra copiilor, în creștere față de anul 2018. Dintre acestea, 14.600 în familie. Dintre cazurile de abuz fizic, emoțional și sexual asupra copiilor, cele mai mult se petrec în familie. Astfel, din peste 1400 de cazuri de abuz fizic, 1200 s-au înregistrat în familie, din 2000 de cazuri de abuz emoțional, 1800 s-au petrecut în familie, iar din aproape 1000 de cazuri de abuz sexual, 550 de copii au căzut victimă tot membrilor familiei, potrivit Fundației World Vision România. Acestea sunt doar cazurile raportate, însă, din păcate, poveștile celor mai mulți copii abuzați rămân în spatele ușilor închise.

Legislația există, violența asupra copilului este interzisă prin lege, însă acest lucru nu este cunoscut

“Cazul de la Sângeorz Băi este îngrozitor, însă aduce pe agenda publică o realitate pe care mulţi copii din România o trăiesc. Abuzurile din interiorul familiei sunt cel mai greu de recunoscut, de cele mai multe ori copiii nu spun nimic pentru a proteja abuzatorul, dar şi din  teama de a nu fi stigmatizaţi”, spune Mihaela Nabăr, director executiv al World Vision România.

Mihaela Nabăr adaugă că se va urmări îndeaproape cazul din Sângeorz Băi, iar conform autorităților responsabile, au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care aduc atingere drepturilor copilului. Legislația există, violența asupra copilului este interzisă prin lege, însă acest lucru nu este cunoscut, respectat și, cel mai important, aplicat.

Peste jumătate dintre părinţi cred că lovirea este pentru binele copilului

Copilul abuzat sexual poate dezvolta diverse comportamente psihosociale sau chiar boli: depresie până la suicid, anxietate, lipsa poftei de mâncare sau bulimie, stimă de sine scăzută, tulburări de somn, simptome asociate sindromului de stres post-traumatic (retrăirea unor momente traumatice, bâlbâire, evitarea inteacţiunii cu societatea şi comunitatea). De asemenea, mai poate dezvolta comportament sexual inadecvat sau exacerbat, pierderea competenţelor sociale (copilul este retras şi are tendinţa să se izoleze, uneori nu vrea să iasă din casă, să meargă la şcoală), abuz de substanțe.

WVR a lansat, în decembrie 2017, raportul de cercetare „De ce lovim copiii?”, iar ceea ce a scos la iveală această radiografie a familiilor din ţara noastră arată că trăim în continuare într-o societate în care corecţiile fizice sunt considerate o formă de educaţie. Conform raportului, peste jumătate dintre părinţi cred că lovirea este pentru binele copilului şi 1 din 10 cred că lovirea apare din cauza copilului.

Violența asupra copiilor este în continuare considerată normalitate

Rezultatele unui sondaj online coordonat de WVR la începutul acestui an, pe un eșantion de 1.594 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani (cei mai mulți, elevi de liceu) indică faptul că aceștia nu cunosc toate formele de abuz sexual – aspect extrem de important pentru a le putea reclama, iar atunci când o fac sunt extrem de rezervați în a discuta cu adulții din preajma lor sau în a reclama faptele la poliție sau la protecția copilului.

Potrivit Mihaelei Nabăr, din păcate în România violența asupra copiilor este în continuare considerată normalitate. Organizația desfășoară programe cu părinții în fiecare comunitate în care lucrează, pentru a schimba această mentalitate și pentru a-i învăța pe părinți să-și educe copiii cu blândețe.