Reduceri bugetare cu securea: bursele studențești, primele sacrificate

Educația devine din nou prima victimă în războiul politic cu cifrele. Sub pretextul unei austerități necesare, noul Guvern și-a găsit rapid o zonă „ușor de operat” – bursele studențești. Fără să clipească, fără dezbatere reală, fără gândul că subvențiile pentru tineri nu sunt un moft, ci o investiție fundamentală.

Măsura este una rece și chirurgicală: se schimbă modul de calcul al fondului total de burse, trecând de la salariul minim brut la salariul minim net, ceea ce înseamnă o reducere de aproximativ 40% a sumei totale alocate universităților. Practic, nu mai scade bursa ca sumă pe hârtie, ci scade baza de la care se calculează. Șmecherie bugetară cu impact real.

Lovitură sub centură pentru studenți: Guvernul reduce drastic bursele

Este genul de reformă care dă bine în tabelele Excel, dar lovește în plin în realitate: în buzunarul deja gol al studentului din provincie, care trăiește în chirie, cu un laptop vechi și un job part-time, încercând să nu abandoneze.

O direcție total greșită!

Nu la educație se cheltuie aiurea banii de la buget. Aceștia se cheltuie pe salariile și pensiile aberante de pe toate palierele administrației publice, la autoritățile pentru reglementarea gâdilatului, la agențiile naționale pentru dus capra la raze, la magistrații politizați și slugarnici, la sporurile de scărpinat brebenelul din sistemul angajaților la stat. Și așa mai departe.

O austeritate care nu atinge sinecurile

Reducerea burselor este vândută drept o necesitate „rațională” într-o perioadă de criză bugetară. Însă aceeași logică a reducerii cheltuielilor nu se aplică în alte domenii – acolo unde risipa e opulentă, de-a dreptul grotescă.

Nu s-a atins nimeni de:

• salariile duble și triple ale clientelei politice în instituții inutile,
• pensiile speciale care cresc în ritm amețitor, fără niciun criteriu de echitate,
• agențiile-fantomă care „reglementează” orice, de la trotinetele uitate în ploaie până la valorile naționale ale dodiilor,
• sporurile de „stres” și „antenă” din administrație,
• posturile călduțe ocupate de rude, amante și cadre „de nădejde” în consilii și comitete fără obiect de activitate.

În schimb, studentul devine prima țintă. Pentru că nu are sindicat. Nu blochează drumuri. Nu are vot politic decisiv. Nu are voce în parlament. Nu urlă la televizor. El poate fi tăiat, simplu, din pix. Și apoi dat exemplu de eficiență guvernamentală.

Un model de stat care penalizează inteligența

Decizia de a reduce bursele transmite un semnal periculos: în România anului 2025, educația nu mai este o prioritate reală, ci doar o formulă frumoasă în discursuri. Statul preferă să plătească mai mult pentru incompetenți cu funcții decât pentru tineri care studiază, performează și chiar ar putea schimba ceva.

Se vorbește, desigur, despre „optimizare”. Se spune că vor rămâne doar bursele sociale și cele de merit. Dar în realitate, criteriile de merit vor fi înăsprite, numărul beneficiarilor va fi redus drastic, iar bursele sociale – deja insuficiente – vor deveni simbolice. Nimeni nu trăiește cu o promisiune și o medie de 9.25.

Această decizie se înscrie într-un model mai larg de stat care preferă să întrețină obediența, nu performanța. Stat care răsplătește carnetul de partid, nu carnetul de student. Un stat care-și ține tinerii la limita subzistenței, în timp ce supradimensionează bugete pentru structuri parazitare.

Un viitor amputat la rece

Această tăiere a burselor este mai mult decât o reducere contabilă. Este o formă de amputare. Se taie, cu sânge rece, din șansa unei generații de a învăța, de a se afirma, de a rămâne în țară.

Dacă vrei să încurajezi emigrarea masivă a tinerilor, să descurajezi accesul la studii universitare și să sărăcești mental o țară, exact asta faci: reduci bursele. Le scoți de pe lista de priorități. Le bagi într-un colț, cu scuza austerității.

Dar adevărul este altul: nu bursele studențești sunt problema în România. Nu aici se irosesc miliardele. Banii publici se scurg prin mii de găuri negre, prin sinecuri politice, prin funcții fictive, prin pensii sfidătoare, prin structuri care nu produc nimic și absorb tot.

Nu se taie unde trebuie

România nu duce lipsă de bani. Duce lipsă de onoare în gestionarea lor. Când alegi să reduci bursa unui student, dar nu salariul unui director de agenție inventată, faci o alegere de sistem. Alegi pe cine sprijini și pe cine sacrifici.

Această tăiere nu este despre cifre. Este despre viziune. Sau mai corect spus: despre lipsa ei.

Nu educația îngroapă bugetul României. Îl îngroapă feudalismul instituțional, clientelismul administrativ și cultul incompetenței bine remunerate.

Mesaje de pe pancartele studenților care protestează:

• „La Palat e sărbătoare, în cămine, foame mare!”
• „Nu din burse faceți averi”
• „Bursa nu e un bonus, e un necesar”
• „Guvernul a calculat, educația e de vină”
• „Fără burse, fără carte, România merge-n spate!”
• „Nu suntem cheltuieli, suntem investiții”
• „Viitorul nu e negociabil”
• „Vreți educație? Plătiți pentru ea”
• „Ne vreți proști și săraci”

Scandări și lozinci vocale:

• „Aveți grijă, fiți atenți, se taie de la studenți!”
• „Voi furați, noi strigăm, dreptul nostru l apărăm”
• „Fără burse ne ucideți viitorul”
• „Refuzați să dați subvenții / iar înfometați studenții”
• „De ce, de ce, de ce și bursele?”
• „Fără burse, fără tren, viitorul nu-l (mai) prindem”

Studenții și-au făcut vocea auzită în toată țara, cu pancarte simple, incisive și gata să trimită mesajul clar: bursa nu e moft, educația nu e negociabilă, iar tăierile nu vor rămâne fără ecou.