România, obligată să primească migranți și să le asigure locuințe

Parlamentul European a adoptat, miercuri, reforma amplă a politicii europene privind migraţia, un subiect care alimentează de ani buni tensiunile şi diviziunile între cele 27 de state membre. Povara migranților ar urma să fie asumată de toate statele membre, inclusiv România, cu obligațiile de rigoare: condiții de cazare, sprijin umanitar, acces la servicii medicale, precum și integrarea pe piața muncii.

Concret, PE a adoptat cele zece texte legislative ale „Pactului privind migraţia şi azilul”, care au ca scop reforma politica de migrație și azil a Uniunii și care privesc direct și România. Dacă un stat se află într-o situație de criză poate să ceară ajutor financiar sau relocarea migranților sosiți în țara respectivă.

„Am scris o pagină de istorie. Lucrăm la asta de mai bine de zece ani. Dar ne-am ţinut de cuvânt. Un echilibru între solidaritate şi responsabilitate. Aceasta este calea europeană”, a declarat preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola pe reţeaua X.

De când se aplică reforma

Reforma cu privire la migrație a făcut obiectul unui acord politic în decembrie și va trebui acum să fie validată oficial de statele membre, cel mai probabil la sfârşitul lunii. Negociatorii au ca obiectiv adoptarea finală înainte de alegerile europene din iunie.

Aplicarea reformei se va face din 2026. Între timp, UE multiplică acordurile cu ţările de origine şi de tranzit ale migranţilor (Tunisia, Mauritania, Egipt) în încercarea de a reduce numărul de sosiri la frontierele sale.

Cererile de azil au explodat, ajungând la 1,14 milioane în 2023, cel mai ridicat nivel din 2016 pentru Europa, potrivit Agenţiei Europene pentru Azil. De aseenea, intrările „ilegale” în UE sunt tot mai mari – 380.000 în 2023, potrivit Frontex.

Ce presupune reforma

Noile reglementări au în vedere o „verificare” obligatorie a migranţilor care sosesc la frontierele UE, aceștia fiind înregistrați în baza de date comună EURODAC.

Se prevede o „procedură la frontieră” pentru persoanele care, din punct de vedere statistic, au cele mai puţine şanse de a li se acorda azil: ele vor fi ţinute în centre, iar cazurile lor sunt examinate într-un mod accelerat, astfel încât să fie comunicate mai rapid cazurile respinse.

Regula actuală care prevede că prima ţară de intrare în UE a unui migrant este responsabilă pentru cererea sa de azil se menţine, dar cu unele ajustări. În cazul unor țări precum Italia, Grecia sau Spania, unde sosesc mulţi migranţi, în general, se organizează un sistem de solidaritate obligatorie.

Celelalte state membre au obligația de a contribui prin preluarea solicitanţilor de azil (transferuri) sau printr-o contribuţie – financiară sau materială – în beneficiul ţării aflate sub presiunea migraţiei. Este o modalitate de a încerca să fie depăşită opoziţia Ungariei şi Poloniei faţă de orice cotă de refugiaţi, cu toate că cele două state sunt ostile reformei.

Reforma nu este privită cu ochi buni de toată lumea. Europarlamentarul francez Jordan Bardella (Grupul Identitate şi Democraţie), de exemplu, a acuzat UE că a ales „calea slăbiciunii şi calea agravării”. Și nu este singura poziție de acest fel.