Regina Maria: „Regina Soldat” care a schimbat destinul României – 150 de ani de la naștere

„Oricâte greșeli va fi comis Regina Maria, războiul rămâne pagina ei, o pagină de aur a istoriei românești”, scria Constantin Argetoianu. Iar această pagină, peste timp, încă luminează întreaga poveste a României Mari.

O copilărie idilică

Regina Maria a României s-a născut la 29 octombrie 1875, în castelul Eastwell din comitatul Kent, Marea Britanie. Era fiica prințului Alfred, duce de Edinburgh și al doilea fiu al reginei Victoria, și a Mariei Alexandrovna, fiica țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Prin sângele său curgea moștenirea celor mai mari case regale ale Europei, iar destinul ei avea să se lege strâns de cel al României.

Numele complet al Reginei Maria era Maria Alexandra Victoria, iar în familie era alintată „Missy”. A crescut alături de frații și surorile sale — Alfred, Victoria Melita, Alexandra și Beatrice — într-o atmosferă aristocratică, idilică. Mama sa punea accent pe viața activă: călăritul, plimbările și sporturile, mai puțin pe educația academică.

Regina Victoria a încercat să o căsătorească cu viitorul rege George al V-lea al Marii Britanii, însă planul a fost respins de familiile ambelor părți. După câteva propuneri nefinalizate, tânăra Missy s-a logodit, la insistențele mamei, cu prințul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, moștenitorul tronului României. Căsătoria a avut loc la Sigmaringen, pe 10 ianuarie 1893, fiind celebrată civil, catolic și protestant.

22:29, 30.09.2025 • Cultură

Regele Charles al III-lea, omagiu Reginei Maria: vizită la expoziția „Maria a României. Regina artistă” din Londra

O prințesă englezo-rusă într-o țară de la porțile Orientului

După nuntă, tânăra principesă Maria a ajuns în România, o țară străină, pe care o va transforma în propria ei casă. La doar 18 ani, a devenit mamă, născându-l pe Carol, viitorul rege Carol al II-lea. Au urmat Elisabeta, Mărioara (Mignon), Nicolae, Ileana și Mircea — ultimul murind tragic, la doar patru ani, de febră tifoidă, înaintea refugiului familiei la Iași, în timpul Primului Război Mondial.

Regina Maria și-a asumat cu hotărâre rolul de soție și mamă regală, dar și de femeie care înțelege nevoile poporului. Avea să dovedească în scurt timp o tărie de caracter rară, un curaj ieșit din comun și o capacitate de a inspira oamenii într-o perioadă de criză națională.

Regina care a mers printre răniți și tranșee

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Regina Maria a devenit simbolul rezistenței și al speranței. După ocuparea Bucureștiului de trupele germane, familia regală s-a refugiat la Iași, iar regina a fost neobosită în misiunea ei. A vizitat spitale, a îngrijit soldați, a distribuit hrană și îmbrăcăminte, a încurajat bolnavii și răniții, fără să țină cont de pericole.

„Am fost alături de ei pretutindeni – în spitale, pe front, chiar și în tranșee”, spunea regina, care a devenit cunoscută drept „Regina Soldat” și „Mama răniților”. Imaginea ei, în uniforma Crucii Roșii, a rămas întipărită în memoria românilor ca un simbol al dăruirii totale.

Diplomația unei regine la Paris și Londra

După război, Maria și-a folosit farmecul, inteligența și legăturile de familie pentru a apăra cauza României la Conferința de Pace de la Paris, în 1919. A fost primită cu onoruri de Georges Clémenceau în Franța și de regele George al V-lea în Marea Britanie. A discutat cu lideri precum Winston Churchill și Lloyd George, pledând cu pasiune pentru recunoașterea Unirii de la 1918.

„Am dat țării mele o imagine vie, energică”, scria ea mai târziu. Regina Maria a fost un ambasador neoficial al României, iar recunoașterea României Mari i se datorează, în mare parte, acestei femei care știa să fascineze prin eleganță și hotărâre.

Alba Iulia 1922 – momentul de glorie al Reginei-Soare

Pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, regina Maria și regele Ferdinand au fost încoronați ca suverani ai României Mari. Imaginea reginei, frumoasă și mândră, îmbrăcată în veșminte bizantine, a rămas una dintre cele mai puternice scene ale istoriei noastre moderne. „Este Regina-Soare”, scriau contemporanii, fascinați de lumina pe care o răspândea.

După moartea lui Ferdinand, în 1927, regina s-a retras treptat din viața politică. Marginalizată în timpul domniei fiului ei, Carol al II-lea, a continuat totuși să fie un reper moral și spiritual pentru români.

Ultimii ani și moștenirea unei inimi de aur

În 1938, grav bolnavă, Regina Maria s-a întors din Germania pentru a muri acasă, la Castelul Pelișor din Sinaia. A fost înmormântată la Curtea de Argeș, dar, conform dorinței sale, inima i-a fost păstrată separat, mai întâi la Balcic, apoi la Bran și, în cele din urmă, la Castelul Pelișor.

În anii comunismului, imaginea ei a fost cenzurată, dar nu a putut fi ștearsă din memoria colectivă. A supraviețuit discret, simbolic, prin poveștile celor care îi cunoșteau sacrificiul. Figura sa a continuat să dăinuie în tăcere, sculptată pe Monumentul Eroilor Sanitari din București — un omagiu discret, nesesizat de autoritățile comuniste, adus celei care, în anii Primului Război Mondial, a purtat uniforma Crucii Roșii și a fost alinare pentru soldații răniți.

Regina Maria a fost mai mult decât o suverană. A fost mamă, diplomat, infirmieră, scriitoare și simbol al renașterii românești. A luptat pentru o țară care nu era a ei prin naștere, dar pe care a iubit-o cu toată ființa.

O inimă care bate pentru România

Astăzi, inima reginei Maria se află la Castelul Pelișor, în camera aurie pe care ea însăși a creat-o. Este locul unde se împletește destinul unei regine cu cel al unei națiuni.

Inima care a bătut pentru România continuă să pulseze, în tăcere, ca un simbol al demnității și al iubirii fără margini pentru poporul său.